Dragostea

Nu e oarba, e retardata .

Despre moarte

Imi doresc sa las totul la o parte. Sa ma ingrop singur si sa ma privesc cum incet cobor in groapa. Sa vad cum e cand se termina totul. Sa vad cum e sa iti ingropi fiinta.

Sa vezi cum e sa MORI.

 

Azi am aflat ca exista atat de multe moduri de a muri incat…

IN FIECARE ZI MURIM.

Putin cate putin.

 

Si ma vad murind de fiecare data tot mai mult.

Iar azi, inima mea a murit iarasi. Oare cate vieti mai am ramase pana sa mor de tot?

Epilog 2.

All good things come to an end some day.

 

Epilog

Era o zi destul de calduroasa de iunie. Parca totul urma sa primeasca o alta raza de lumina decat cea obisnuita, si parca nimic nu mai parea sa continue acelasi drum obisnuit. Totul era altfel, si ferestrele deschise parca imbratisau ideea unui nou destin.

Era o zi in care totul trebuia sa se faca intr-o graba repetata, ca si in alti ani, dar parca ceva nu mai era la fel.

El se trezi destul de devreme pentru a se pregati de plecare. Mai avea o zi la dispozitie sa-si incheie toate afacerile in tara.

Ea se trezi cu ganduri de tristete , stiind ca el va pleca pentru mult timp. Ce nu stia ea, era ca in acea zi era ultima data cand il va mai imbratisa cu drag. Era ultima zi in care il mai iubea , privindu-l in ochi.

[...]

-Stii ca te iubesc, nu ?

-Da, stiu…te rog, nu fa lucrurile si mai grele decat sunt. Du-te…

-Merg. Dar nu uita ca te iubesc si ca ma voi intoarce la tine, trebuie doar sa ma astepti. Daca ma astepti…voi reveni. Esti atat de frumoasa…nu plange…totul va fi bine.

-Stiu…si ma rog Domnului sa aiba grija de tine. Pentru mine. Pentru noi.

-Voi avea, ca si pana acum, stii asta… Esti sufletul meu.

Cu o grija diferita fata de alte dati, el se urca la volan si incepu sa conduca. O vedea in oglinda cum se pierde in negura distantei si a timpului. Era tot mai departe de ea.

Ajuns acasa, simti ca totusi ceva nu e in regula si parca nu-si luase ramas bun de la ea. O forta puternica interioara il impinse sa mearga iarasi la ea. Nu fusese destul, plecase prea subit.

Ea cobori palida sa il revada…si se vedea pe fata ei o durere de nedescris. Stia cumva ca urma sa se intample ceva groaznic, pentru ca era prima data cand el se intorcea din drum.

Cand o vazu…o imbratisa mai puternic ca si niciodata , si ii mangaie parul castaniu si catifelat ca si cum viata lui statea in acea podoaba. Isi mangaia soarta intr-un dor frenetic , dar si cu o durere care-l facu sa izbucneasca in plans.

-Nu plange, te rog, ma vei face sa plang si eu, si apoi vei zice doar ca sunt cacacioasa… te rog, e prea greu..

Nu putu sa se abtina…si incepura amandoi sa planga ca si doi copii. Ii durea, si amandoi simteau ca acea zi era ziua care urma sa le schimbe destinele. Statura imbratisati cateva minute, strans…pana cand ea isi aduna puterile si ii zambi ca niciodata. Devenise cea mai puternica pentru el, pentru ca stia ca doar ea poate sa il sprijine. Si o facu.

-Du-te, si intoarce-te la mine!

-Trebuie doar sa ma chemi, si voi veni.

[...]

Dar ea nu l-a mai chemat niciodata. Dupa acea zi, totul incepu sa se stinga. Si acea stingere duru mai mult decat orice, si totusi parca nu era destul. Dupa acea zi…urma inceputul unei noi povesti pentru fiecare din ei, instrainandu-i unul de altul si facandu-i mai impermeabili la increderea in altii.

Pentru el, abia atunci incepea maturizarea, iar pentru ea, abia atunci incepea sa vada ce e dragostea.

Nu fu sa fie.

[...]

Timpul trecu, si ca si o raza de speranta…aparura alte 2 fiinte sa completeze golul ramas. El ii daduse in sfarsit drumul din suflet ca ea sa poata fi fericita, iar el gasise un alt inger…altfel de inger. Unul care ii furase inima si sufletul, care urma sa ii fie alaturi in cea mai groaznica perioada din viata lui…

Printr-o fereastra , la ora 1 noaptea, el privea, gandindu-se incotro il va duce drumul sau… si stia ca undeva acolo, fericirea ii astepta pe toti cu bratele deschise. Stia ca odata si odata…totul urma sa fie bine.

Era indragostit din nou…

Nu scriu pentru mine, pentru voi sau pentru altii…

Ci scriu pentru ca odata, va conta ca am facut`o.

Si iarasi bolnav…

Strazile orasului sunt negre si triste. A inceput de curand un viscol, o ninsoare indrazneata ce nu`si are locul acum. Dar a cutezat si a reusit. Ca si multi altii sau alte fapte, trebuia doar putina indrazneala ca sa aiba loc.

Asa si eu, de ceva timp am mai multa indrazneala in a face si a spune ce cred si ce imi doresc. Nu mai imi permit sa regret pe cei care nu ma inteleg. Nu e loc de mila pentru toti, iar cei care vor sa inteleaga, trebuie doar sa intrebe. Unele lucruri sunt mai simple decat par. 1+1 face 2, ninge in octombrie, am 1 an de cand am inceput sa citesc bloguri, ma intelegi ?

Si am racit pe tren iar, dar a meritat… Simt fiori noi, de placere si bucurie, pe care nu i`am mai simtit de ani de zile. Sa fie totusi ninsoarea un semn de serenitate peste orasul acesta agitat si implicit peste oameni?
Sa dea Domnul.

Finally home…

Dupa 2 luni jumate in care am trait un adevarat cosmar…m`am intors acasa. Am crezut ca voi urî America, dar am constientizat ca oamenii sunt cei care fac problemele, nu tara sau locul.. Omul sfinteste locul, dar si il strica in acelasi timp…

Singura persoana care mi-a fost alaturi in tot haosul asta…e cea care imi zambeste si in ziua de azi. Nu ma astept sa priceapa nimeni ce am de zis, e suficient ca ea stie asta, si e tot ce conteaza.

I missed you Romania (the country…)

Inca putin…

Mai am 2 saptamani si ma intorc acasa , la familia mea, la prietenii mei…la viitorul meu doctorat, la masina mea…

La tot ce mi-este familiar si drag… Si de data asta ma intorc cu un suflet mai plin ca alta data…

Zambesc in sfarsit

Departe

Cand esti departe de casa… totul pare o amintire trista. Orice amintire te rascoleste si deschide cufere pline de emotii si intamplari…

As vrea uneori ca sa am o legatura mai stransa cu parintii. As vrea ca uneori sa fiu mai usor inteles de ceilalti si sa nu trebuiasca sa depun de 10 ori acelasi efort pentru a ma explica sau a-mi justifica intentiile. Sunt putini, tot mai putini cei care ma cunosc si care ma pot intelege.

Dar nu e o problema, viata merge inainte.

Un zambet si o imbratisare ma tin zilnic cu capul sus …si e tot ceea ce-mi trebuie.

Leaps (continuata)

Daca as fi:

- o lună, as fi luna mai…
- un moment al zilei, as fi apusul.
- un animal, as fi un elefant.
- o directie, as fi o serpentina.
- o virtute, as fi intelepciunea.
- o planeta, as fi Jupiter.
- un lichid as fi otrava.
- o piatra, as fi de nepatruns, ca stanca.
- o persoana istorica, as fi Moise.
- o pasare as fi un corb.
- o insectă as fi un viespe.
- o floare, as fi un trandafir.
- un tip de vreme, as fi rece.
- un element al vremii, as fi furtuna .
- o creatură mitologica, as fi centaur.
- o emotie, as fi curiozitatea.
- un instrument muzical, as fi tobe.
- un sunet, as fi tacerea.
- un caracter, as fi ‘?’.
- un gust, as fi dulce.
- un miros, as fi un parfum floral.
- o culoare, as fi negru.
- o materie, as fi filozofia.
- un desen animat, as fi Superman.
- o forma, as fi cerc.
- un numar, as fi 3.
- un mijloc de transport, as fi masina.
- un cantec, as fi o balada.
- un film, as fi Terminatorul.
- un serial as fi Stargate.
- o carte, as fi Alchimistul.
- un fel de mancare, as fi spanac.
- un loc, as fi un pisc.
- un oras, as fi Tokyo.
- un mod de a merge, as fi ferm.
- un element de imbracaminte, as fi un pantalon de piele.
- un dans, as fi tango.
- un element, as fi Nitrogen.
- o parte a corpului as fi creierul.
- un motiv, as fi “pentru ca asta e raspunsul cel mai bun dintre toate pentru mine”.
- un cuvant as fi “mereu”.
- un zgomot, as fi tipat.