Vaccin si sufletism

Lumea e usor afectata de dezamagire, de deziluzie, de sentimente care in general au o incarcatura emotionala negativa. Mai rar ceva frumos e mentionat in prisma impartasirii personale cu altii. Ca si pe un forum tehnic de exemplu, vei gasi mereu mai multe subiecte legate de probleme din domeniu.

Pe un site de psihologie, vei gasi mai usor probleme si stari deprimante sau negative, decat altele de euforie. Lumea nu e obisnuita sa impartaseasca bucuria la fel ca si tristetea. Tristetea se propaga de 10 ori mai repede decat fericirea, in viziunea mea. Daca esti fericit, esti fericit pentru un moment. Daca esti trist, esti trist pentru o perioada buna.

Si asa am ajuns sa ma intreb simplu : DE CE? de ce dincolo de toate incercarile omului de a face bine sau a fi fericit, totul se rezuma la un sfarsit rapid si dureros. Raspunsul e de cele mai multe mai simplu decat vrem sa acceptam.
Tot ceea ce tine de fericire, si acceptare, in sensul general al existentei, DEPINDE DE ALTII. Altii ne fac sa suferim , altii ne intristeaza, altii ne subjuga visele si placerile. Oare e asa?

Nu.

Noi suntem de fapt cei care dam nastere la acea posibilitate de a fi loviti, de a fi intristati. De fiecare data cand ne apropiem de cineva, ne proiectam un set intim de asteptari, care cresc pe masura apropierii interpersonale. Adoptam o certitudine fixa cum ca oamenii dragi nu ne vor abandona sau rani, si ajungem sa depinde de acele proiectii . Ajungem sa devenim dependenti de ele. Ajungem sa credem orbeste ca nu ni se va intampla nimic rau.

“Ma iubeste, normal ca sunt fericit”

“Imi este prieten adevarat, de ce sa imi vrea raul?”

“Lumea ma intelege si ma accepta asa cum sunt, sunt impacat”

Bullshit. Sunt nuante simplist luate. Pentru cei care pot sa se opreasca aici, acolo se opreste si rezolutia problemei. Niciodata nu te poti opri , cat timp traiesti. Sunt mult mai multe lucruri in viata decat NEVOILE. Dar nevoile ne ghideaza si ne subjuga . Nevoia de a fi cineva, de a fi iubit, de a fi important, de a fi DORIT. De ALTII. Asta ne slabeste. Faptul ca depindem de altii. Faptul ca dorim ca altii sa ne fie alaturi cand noi nu putem.

Prietenii/iubitii/familia ne sunt vaccin. Vaccin administrat zilnic si insuficient . Mereu vrem mai mult, pana avem o certitudine fragila cum ca suntem OK. Si apoi se intampla ceva, nevoile se muteaza, se schimba, evolueaza si lovesc din nou. Avem nevoie de alt vaccin. Alti prieteni, alti iubiti, poate chiar alte familii. Si continuam asa pana se epuizeaza tot sistemul nostru imunitar.

Nu avem nevoie de vaccin! La naiba, asta e problema. In lume exista un echilibru puternic , ce trage toata existenta spre un un punct de calm maxim. Si totusi omul adora haosul. Adora sa isi complice existenta. Adora sa se plafoneze prin dependenta de altii. Adora sa se multumeasca uneori cu putin.

Avem nevoie de prieteni si de iubiti si de familie , dar problema e sa NU DEPINDEM DE EI. Asta ne cauzeaza suferinta. Nevoia si dependenta proiectata asupra lor. Ei au viata si existenta lor. Pot ca la un moment dat sa plece din viata lor . Si AU DREPTUL ACESTA. Chiar daca suferim. Si oricum, nu suferim din cauza lor, ci din cauza noastra.

Sustin tot mai mult aceasta idee. Suntem proprii nostri dusmani.

Nu avem nimic pana cand nu ne cunoastem cu adevarat. Iar cand ne vom cunoaste cu adevarat, nu ne va mai trebui nimic.

2 Responses to “Vaccin si sufletism”

  1. Nu suntem dependenti de cei din jur, dar poate ne-am obisnuit atat de tare cu prezenta lor incat ne e greu sa ne imaginam fara ei. Si poate tocmai de asta, multi dintre noi tind sa vada in indepartarea celuilalt o ‘tradare’. Ne place sa traim alaturi de ceilalti, sa fim mereu in centrul lor si intotdeauna altii vor fi responsabili de nefericirea noastra. Astia suntem! Multi incearca sa-si dea seama unde gresesc, dar putini reusesc sa faca ceva in sensul asta!

    • Tocmai ai descris ‘dependenta’. Atata doar ca n-ai precizat faptul ca lipsa lor doare.🙂

      Suntem dependenti de altii prin nevoile noastre. Suntem sclavii propriilor dorinte, nerealiste si absurde uneori. Nu stim cand sa ne oprim.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: