Despre vulgaritate

Pe mulţi îi sperie să audă diverse organe sexuale pe post de virgulă verbală. Din (ne)fericire , sunt printre puţinii oameni care scot destul de des perle pe gură, şi folosesc multe ‘înjurături’  în viaţa de zi cu zi. Normal, nu cu toţi, am o doză de bun simţ (încă) care mă împiedică să deschid gura ascuţit în faţa oricui. Există nişte limite pe care le adulez pentru că îmi conferă stabilitate socială, şi atunci pot oricum observa mai uşor mecanismul acesta.

Mă simt mai expresiv în momentul în care dau drumul la câte-o vorbă mai puţin ortodoxă, deşi poate contextul nu ar cere-o. Parcă spun mai multe uneori dacă mă rezum la cuvinte uzuale(‘coaie, ce pula mea faci acolo?‘ – exprimă o frustrare faţă de o persoană apropiată care efectuează o acţiune nedorită sau neaşteptată, sau ‘în pizda mă-sii de treabă, eu merg acasă‘ – arată starea de disconfort deţinută într-un anumit moment al vorbirii, şi încheierea procesului decizional , gratulat cu intenţia de abandon a situaţiei) şamd.

Nu cred că oricine are răbdare să asculte pe unul care împarte ‘puli‘ în toate direcţiile, sună de-a dreptul respingător, nu-i aşa ?😀

Dar adevărul e că se creează cercuri strânse în acest fel. Înjurăturile apropie oamenii.

Boule, dă-te-n mă-ta, aşa se conduce?‘ – trimiterea spre originile cauzatoare de fătat poate fi un stimul al interesului aparent altruist al vorbitorului de a identifica nefasta cauză ce a dus la lipsa de profesionalism în trafic.

Futu’ţi morţii tăi de prost, mi-ai spart geamul!‘ – poate exprima nevoia acută de retribuţie sexuală pentru o pierdere imediată, dar amortizată de imposibilitatea efectuării acesteia din prisma morţii personajelor secunde din act. Câtă bunătate!

Să-mi bag pula în ea treabă!‘ -semnifică interesul aprofundării problemei, metodă clasică bărbătească (se zice că bărbaţii gândesc cu organul, deci şi aprofundarea problemei se face tot cu el/ea) prin care apropierea sexuală poate să confere o înţelegere mai bună a unei dileme, şi evident să plaseze nivelul ei de importanţă acolo unde îi este locul.

Mnezo!’ – invocarea religioasă e una din cele mai comune teme abordate, pe lângă cea maternă. Omul simte nevoia de a ‘striga la cer’ de câte ori se simte nedreptăţit şi de a cere rebalansarea situaţiei, iar dacă e posibil, chiar înclinarea ei în favoarea interlocutorului.

Ai de pula mea, bă!‘ – cea mai apropiată parte, şi mai intimă, pentru bărbat, e bijuteria dintre picioare. În momentul aprofundării unei situaţii, instinctual, acesta reface conexiunea cu organul, stabilind un pod comunicativ de flux informaţional şi relaţional. Raportează totul la cel mai bun ‘prieten’ pentru aprobare şi contextualizare.

În final, v-aş trimite în diverse locuri, dar sunt amabil azi şi îmi păstrez interjecţiile acolo unde le e locul. În fund.

2 Responses to “Despre vulgaritate”

  1. Genial! :))))
    E a 3-a oară când citesc postul acesta. :)))
    Ai dreptate…🙂

  2. deci asta e explicatia ficarei expresii bun de stiut acuma stiu care cu ce se mnaca si in ce circumstante o sa le folosesc.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: