(In)consistenţa dorinţei

Am cunoscut-o într-un mod mai puţin obişnuit, dar destul de comun în zilele noastre. Nu aveam habar cine este, văzusem doar o poză cu ea în trecut, şi deşi mi se părea rezonabil de simpatică, pe mine frumuseţea fizică nu m-a pocnit c-o erecţie mentală de când mă ştiu. Mintea unei fete, pe cât mai complexă, a fost pe atât mai atrăgătoare pentru mine.

Şi ne-am întâlnit prima dată într-un cadru mai larg. Pe vremea aceea eram într-o relaţie exotică, şi eram suficient de centrat pe parteneră încât să nu încalc nici o lege nescrisă, dar auto impusă.

Am avut câteva întâniri, am râs, ne-am simţit bine, am văzut nişte filme, etc. A rămas să ieşim apoi la prăjituri, şi pe autostradă, dar undeva s-a rupt firul. Am început să văd că felul ei de a fi încearcă să explice şi cele mai mici lucruri. Cumva, e ca mine, dar prea la extrem. Defineşte până şi iubirea ca un set de nevoi satisfăcute reciproc. Perfect de acord, dar sună aşa de murdar să explici un lucru natural şi intrinsec existenţei sociale. Ca şi principiul incertitudinii lui Heisenberg, dacă încerci să măsori dragostea , ea dispare.

Undeva, în trecut am făcut dobitocenia asta şi m-am ales cu un şut serios în dos.

Şi apoi, pe neaşteptate… magia dispare.

Dintr-o dată nu mai e atrăgătoare. Nu mai e acea brunetă suplă, cu păr lung, şi buze cărnoase… E doar…cineva pe care cunoşti.

Presupun că lucrurile nestimulate duc mereu la eşec.

Poate.

Ştiu doar că, indiferent de motiv, nu o mai vreau. Şi asta e trist. Mi-aş dori să îmi dedic interesul mai mult… dar vorba aceea, de unde nu e , nici Dumnezeu nu cere.

Singura explicaţie pe care mi-o pot da e că există altă dorinţă mai puternică, în adânc, ce primează. Cert e că acum nu mă pot concentra pe asta. Voi reveni pe subiect altă dată.

Liber la program.

2 Responses to “(In)consistenţa dorinţei”

  1. Poate nu a fost decat o atratie fizica… mica adrenalina pornita din nevoia de a cuceri pe cineva necunoscut…Sau…incontient i-ai atribuit tot felul de calitati pe care credeai ca le are …si ai descoperit intre timp ca nu7 e cum ai crezut ..poc! te-ai trezit si ..acum i gasesti mai multe defecte cat calitati.

  2. Consider că nu-i găsisem defecte, le avea dintotdeauna, dar nu le-am putut vedea. Pornesc de la premisa că e bună aşa cum este, că e egala mea, dar din păcate, acest mod de a privi lucrurile duce doar la decădere.
    Probabil.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: