Pentru ce mi-aş vinde sufletul

Nu mă consider o persoană religioasă, nu cred în Dumnezeul biblic, apocaliptic şi apoteotic asupra răului, pentru că, şi dacă ar exista în felul descris de oameni, mi s-ar părea o definiţie incompletă a unei fiinţe, entităţi sau cum vreţi, eterne, atotputernice, atoştiutoare, dar şi de necuprins.O fiinţă atât de patetică precum e omul, nu poate cuprinde mai mult decât lumea sa. Ori Dumnezeu, chiar şi cel descris în mai toate religiile lumii, este infinit. Nu are margini. Nu poate fi cuprins de mintea umană. Aşa că a apărut conceptul de suflet. Trebuie să îl iubeşti pe Dumnezeu cu sufletul tău şi cu inima ta, pentru că acestea au coordonate supraumane, dumnezeieşti.

Paralel, ştiţi cum se defineşte forţa dumnezeiască, nu? masa dumnezeiască x acceleraţia dumnezeiască…

Revenind, ni s-a dat această coordonată divină pentru a putea fi în contact cu El, atotsuprem, pentru a putea fi o parte din el. Sau…?

Pe firul temporal s-au înşirat însă mai multe atribute acestui suflet, astfel încât a devenit o marfă de efectivizare a unor nevoi umane mai mult sau mai puţin rezonabile. A apărut ideea de a-ţi ‘vinde sufletul‘.

Nu sunt în totalitate circumspect la ideea de suflet, mai jonglez cu ea pentru că dincolo de partea umană, trebuie să fie ceva mai mult. Mă consolez în ideea că orice lucru are un sens, şi în Universul ăsta enorm, echilibrul face aliniament corect al existenţei şi frânghiilor adiacente.

Pentru ce mi-aş vinde eu sufletul? altfel spus, pentru ce aş renunţa la singura pecete divină, rupând legătura cu Dumnezeu?

Simplu… pentru iubire. Am citit mai multe posturi recente despre iubiri rupte, pierdute în negura timpului, şi astfel am ajuns să mă întreb unde m-aş situa dacă mi s-ar da ocazia… unii ar da timpul înapoi, alţii ar dori bogăţii…eu nu. Eu aş vinde sufletul pentru o iubire, pentru ACEA iubire, pentru iubirea EI.

Poate pentru că simt că urmează să-l dau şi se creează posibilitatea începând cu mintea mea.

Sau poate pentru că deja mi-am vândut sufletul, şi am uitat, finalitatea fiind doar o chestiune de timp.

Dacă a-ţi vinde sufletul înseamnă să rupi legătura cu Dumnezeu, şi a iubi înseamnă să-l ai pe Dumnezeu în tine, a-l da pentru iubire te duce la un cerc vicios. Definiţie ciclică.

Aşa că rămâne doar să trag concluzia că fie nu avem un suflet de vândut, pentru început… fie… atâta timp cât iubeşti, nu poţi pierde legătura cu divinul.

Postul nu are legătură cu mine, sau cu cineva anume, dar acolo unde toţi scriu despre cât de bun trebuie să fii acum, contribuţia mea se rezumă la un simplu:  Iubiţi chiar şi dacă vă distruge ! Dacă aveţi un suflet, da-ţi-l pentru iubire! Şi dacă nu răspunde nimeni la ea, mai încercaţi…iar şi iar.

Până RENAŞTE.

Paşte Fericit!

14 Responses to “Pentru ce mi-aş vinde sufletul”

  1. Sunt total de acord cu tine. Trebuie sa iubim, atata timp cat existam. Chiar daca doare, chiar daca nu ne e impartasita, e poate singurul lucru care ne ramane…unicul important.

    Paste fericit alaturi de cei dragi!🙂

  2. 🙂 Deci nu mai scriu si eu despre Dumnezeu, nu mai scriu nici despre iubire..
    Conchid ca multi si-ar da sufletul pentru avere sau… iubire. Primii sunt mai realisti, multumindu-se cu alimentarea propriului “eu”, pana intr-acolo unde isi pierde din nuanta, fond si forma. Cei din urma, sunt de 2 feluri: idealistii si ideologii.😉

    “…Fericirea e ceva ce nu se atinge niciodata, dar in cautarea ei merita sa alergi toata viata.”

  3. PS: Sarbatori fericite!😉

  4. super fain…sa iti vinzi sufletul pt ea….si app! faina noua varuiala.

  5. Oare mai există oameni care şi-ar da sufletul pentru “acea” iubire? Mai există oameni ce cred în “acea iubire”? Ajunsese să-mi pară doar o himeră care ne mai bântuie visele. Îmi pare bine să-mi regăsesc speranţa!

  6. Interesante ideile tale despre divinitate.

    Nu cred ca vinderea sufletului inseamna ruperea legaturii cu Dumnezeu. Si cand iti vinzi sufletul raului poti vorbi cu divinitatea, poti sa crezi in ea (era o vorba, “Daca crezi in Dumnezeu, accespti existenta Diavolului”, deci si reciproca e valabila), poti sa o ai in tine.
    Esenta vanzarii sufletului e sa pui ceva mai presus de Dumnezeu, ca lege interna. Sa iubesti pe cineva mai mult decat pe Dumnezeu. Sa asculti de cuvantul cuiva mai presus de cuvantul lui Dumnezeu.

    Dar atata vreme cat iti vinzi sufletul iubirii, cand ajungi la nivelul acela de a iubi, ajungi pe alt nivel spiritual… si daca ar exista Rai, Valhalla, Nirvana sau orice altceva… un spirit capabil de o iubire atat de inaltatoare nu ar fi refuzat inauntru…

    • Singura direcţie care are vreun sens este cea în care îmi asum atât idealismul cât şi nebunia😀

      Povestea e deja laitmotiv, cu vândutul sufletului pentru iubire, şi am încercat să trasez nişte linii între tipic şi neobişnuit, în categoria asta.

      Nu cred însă că este vreun om care să ajungă aşa departe… Deşi sincer m-ar tenta, dată fiindu-mi ocazia🙂

    • Nice to remember this one.😀

  7. Filip Mihai Says:

    Eu sunt de acord cu aceasta….eu de ex am o problema cu prietena si daca nu ma rezolv repede atunci sunt dispus sa fac una ca asta…:D

  8. Luca Martini Says:

    Poate, in definitiv, ceea ce iti doresti tu este sa lupti pentru un simbol.
    Chiar daca il gasim, sau nu, scopul cautarii e cel care da un sens vietilor noastre. Si da, poate nu e decat o iluzie. dar e singura care ne face sa fim cu-adevarat fericiti.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: