Îmbătrânire prematură

Absenţa tumorii motivante te lasă încet să aluneci pe panta rutinei… cel mai viu eşti atunci când afli că vei muri.

Aţi observat că atunci când eşti motivat, poţi face orice? nu ai chef să faci cutare treabă, să înveţi pentru un examen, să scrii o compunere, vine o persoană şi-ţi oferă un beneficiu material, sau în natură, şi dintr-o dată poţi vizualiza un rezultat? nu. de fapt e satisfacţia recompensei.

Mulţi uită să se bucure de drum, în ideea rezultatului. Poate şi eu…

Eu nu joc de distracţie. Eu joc să câştig. Orice altceva mă îmbătrâneşte prematur.

Dar drumul până la final e presărat de petale de trandafiri şi pete de sânge. Bucăţi din mine care atârnă drept monument al stăruinţei pe cale. Ecouri răsfirate ale glasului care a pătruns şi îmbrăţişat timpul şi destinul în direcţia în care toate rezonează spre echilibru.

Iar de mâine încep un alt joc…

5 Responses to “Îmbătrânire prematură”

  1. Selena Says:

    Inainte si eu jucam cu unicul scop de a castiga (in ideea recompensei descrise de tine). Scoala, familia, societatea ne obisnuiesc asa: invatam sa luam note mari (sau sa trecem:D), muncim ca sa castigam, ne conformam regulilor ca sa fim acceptati si placuti. Dar mi-am dat seama ca procesul e mult mai important decat rezultatul. Oare cand calatoresti, te bucuri numai ca ai ajuns la destinatie? Pana la urma nu ramai cu amintirea faptului ca ai castigat sau nu, ci cu jocul in sine, unde poate ai cunoscut oameni noi, ai aflat alte lucruri despre tine, ai trait situatii deosebite. Ieri am participat la un joc si am observat comportamentul oamenilor: unii jucau de dragul castigului unor obiecte neimportante si ii vedeam cum se agita sa colecteze indiciile, altii se distrau, discutau, cereau informatii. Ma intrebam cine s-a distrat mai tare si a avut de castigat mai mult…😛

    • Tocmai de aia îmi pun întrebarea dacă nu cumva destinaţia să fie cea care te îmbătrâneşte, şi nu drumul…
      Eu zic că mai câştigaţi au fost cei care se distrau. Ştiu că deocamdată eu nu prea pot..

      Dar este speranţă😀

      • Selena Says:

        Cu fiecare scop atins, mai murim o data… Daca scopul e unul definitiv. Daca e doar o treapta in drumul nostru, iar destinata nu e fixa, atunci, mai intinerim putin. (Doar gandul recompensei urmatoare ne motiveaza). Poate ca e mai bine sa castigam batalii si nu razboiul. O data castigat razboiul, nu mai avem resurse pentru a ne motiva.
        Cat e speranta, e bine…

  2. Frumos spus🙂
    Îţi mulţumesc pentru gândurile împărtăşite.

  3. Selena Says:

    Si eu multumesc de compliment.
    Cu placere🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: