Adevăratul Eu.

Mă gândeam că deşi sunt comune autobiografiile, şi deşi am mai scris despre tema asta… mi-ar fi util mie să-mi ating acele laturi care deşi mă pot stabiliza între ceilalţi, le ţin ascunse pe motiv că mă consider lup solitar.

Ce anume mă face …ceea ce sunt? Ce mă descrie cel mai bine? nu mă refer la cauzalitate, sau la metodologia din spatele creării personalităţii actuale. Nu. Ci la nişte sintagme care m-ar putea încadra mai uşor în conceptele de înţelegere ale celorlalţi asupra mea.

Nu sunt un om modest. Dacă pot face un lucru, îmi voi vinde aceasta capacitate la preţul cel mai ridicat. Mă folosesc de mecanismele societăţii pentru a-mi aduce beneficii.

Nu sunt ipocrit. Dacă spun ceva, asta cred. Cu toate că uneori spun ceea ce lumea nu vrea sau se fereşte să audă…eu o fac. Excepţia o fac doar la locul de muncă unde nu sunt plătit să-i sancţionez estetico-social pe ceilalţi.

Sunt foarte sociabil şi n-am nicio problema în a cunoaşte oameni noi. Mă ataşez relativ uşor de orice om care-mi seamănă pe-o parte, şi e diferit total pe alta. Un fel de Tw0-Face modern .

Există lucruri pe care refuz să le înţeleg sau tolerez, cum ar fi prostia sau fudulia.

Da, sunt foarte intolerant pentru că trăiesc prin ceea ce cred, şi ceea ce cred mă face să trăiesc.

Sunt solitar ori de câte ori o caut, şi dacă aleg să dispar din peisaj, o fac în aşa fel încât să nu fiu de găsit.

Sunt un om de cuvânt. Promisiunea e exponentul meu prioritar, exportul primordial al perseverenţei mele de a fi … mai sus. Dacă ţi-am promis ceva, mă voi ţine de cuvânt, orice m-ar costa.

Mă simt bătrân în interior, tânăr în afară, şi perfect echilibrat per total. Nu aş putea fi nimic altceva decât ceea ce sunt.

Am puţine pasiuni, fără de care însă nu mă pot lipsi. Nu, sexul nu e o pasiune, e o plăcere😀

Nu cred în loialitatea celorlalţi. Din punctul meu de vedere, dacă se dă suficient timp, orice om te va dezamăgi la un moment important ţie.

Sunt cinic şi nu mă ştiu bucura de lucrurile mici. Am ambiţie prea mari şi nevoi prea puternice pentru a mă limita la firimituri. Cei care o pot… ferice de ei. Dar nu-i invidiez. Voi trăi veşnic sau voi muri încercând!

Sunt laconic atunci când trebuie să-ţi repet ceva ce ţi-am mai spus. Urăsc repetiţiile şi în general alternez tot ce pot. Orice pentru a nu deveni roboţel. Da, asta include şi persoanele apropiate.

Pe maşină ascult mereu muzică. Nu poate să treacă o zi fără să mă ung cu sunetele care îmi umple golurile psihice. Da, cânt în maşină, nu şi la duş însă.

Sunt un aventurier. Dacă îmi vine dorul de ducă…plec şi-n miezul nopţii.

Ador călătoriile. Nu trece o săptămână şi ies din oraş, oriunde, doar să pun distanţă între mine şi ceea ce nu aş suporta să ajunge. Un clişeu social.

Ador pisicile. De mic copil mi-am dorit pisici, am avut, şi voi mai avea. Deocamdată însă nu am timp de niciuna. Dar plănuiesc să iau o rasă mică în viitor.

Mă inhibă persoanele mai înalte decât mine. Nu există multe însă😀

Cred în iubire, dar ca şi concept. O pot oferi … limitat şi corupt. Omeneşte. Nicidecum aşa cum mi-aş dori.

De obicei pot decide să am o relaţie cu cineva (de orice natură) în maxim 5 minute de discuţii. Ştiu că există zile proaste, sau momente nepotrivite, dar cred în omul potrivit la locul potrivit. Dacă nu m-ai impresionat pe mine, o vei face altcuiva. Valabil şi reciproca.

Aş vrea să-l am ca profesor personal pe Einstein, ca prieten pe Buddha şi ca şi consoartă pe Atena. În cazul că se întreabă careva, e dintr-o leapşă…

Şi nu în ultimul rând, dacă a trecut o zi fără să simt că am pus cel puţin o pietricică în plus la zidul pe care mi-l creez sub personalitate, acea zi e pierdută pentru mine.

Şi urăsc risipa şi ineficienţa. Şi da, sufăr de ele uneori.

16 Responses to “Adevăratul Eu.”

  1. Selena Says:

    Sustii: Aş vrea să-l am ca profesor personal pe Einstein, ca prieten pe Buddha şi ca şi consoartă pe Atena.
    Te intreb, tinand cont de tot articolul tau:
    Buddha ti-ar fi amicul vesnic loial? (Spui ca nu crezi in loialitatea infinita)?
    Atena, ar fi iubita careia i-ai da dragostea asa cum ti-ai dori, nu asa cum sustii ca faci?
    L-ai vrea profesor pe Einstein, el sustinea sus si tare ca imaginatia e mai importanta decat cunoasterea. Atunci, crezi ca ti-ar satisface nevoia ta de a pune zilnic o pietricica la formarea personalitatii tale?
    Felicitari pentru auto-biografia originala sincera🙂.

    • Nu, nu mi-ar fi loial. Însă poate am reuşi împreună să ne educăm loialitatea…

      Atena, ca zeiţă a Înţelepciunii mi-ar da mai mult decât companie. Mi-ar da impulsurile necesare pentru a nu mă opri din a creşte. Nu întâmplător nu am ales-o pe Afrodita…

      Imaginaţia dă naştere la înţelegere, înţelegerea îmbrăţişează cunoaşterea. Un om îngust nu poate vedea multitudinea de feţe ale lumii din jur…

      Mulţumesc🙂

  2. Selena Says:

    Imi plac raspunsurile.
    In continuare…
    Buddha e maestrul calatoriilor prin viata. Ai avea cum te auto-educa. El ce ar invata de la tine?
    Intrebarea urmatoare era de ce Atena si nu Afrodita. Sigur nu ai face greseala lui Paris?
    Un om ingust nu vede decat un colt al lumii, acela pe care il accepta. Inca nu sunt convinsa cum imaginatia da nastere la intelegere/neintelegere.
    Placerea e de partea mea.🙂

  3. Ar putea reînvăţa agitaţia pentru a creşte valoarea echilibrului. În general, în orice relaţie unul e mai presus, dar adesea atât de sus faţă de celălalt încât uită cum a ajuns acolo sau de unde a pornit. Aş putea fi oglinda lui din trecut, iar el a mea din viitor.

    N-aş alege ca Paris din simplul fapt că nu mi-ar trebui demonstraţii sau vrăji din partea lor. Aş alege din considerentul a ce vreau eu pe termen lung, nu pentru o iluzie de moment. Dintre cele două, doar înţelepciunea durează.

    Cât despre partea cu imaginaţie, hai să privim lucrurile în felul următor. Privim amândoi o pisică. Exemplul e tras de coadă, dar urmăreşte ideea doar. Eu, ca iubitor al animalelor, observ nevoia mea de companie şi doresc să am alături o pisică. Tu, care priveşti mai departe în sfera posibilităţilor, şi ai sânge chinez în tine, înţelegi că poate fi o sursă de hrană. Eu, îngust fiind nu descopăr toate sensurile unui obiect. Tu nu trebuie să devorezi pisica pentru a înţelege că eşti deja mai aproape de a descoperi toate sensurile unei stări de existenţă…
    Nu am băut cafeaua încă, şi alt exemplu nu mi-a venit în cap. Dar pot încerca de vrei…

    Totul se rezumă la limitele auto-impuse şi la setul de valori. Problema e că fiecare limitare seminifică o picătură de apă dispărută din pahar.

    • Selena Says:

      Buddha: cel putin interesant. Iti doresti sa devii “un intelept”? (Cum pui mare valoare pe intelepciune).
      Afrodita: Capricioasa. Atena: intelepciunea dureaza si creste in timp si nu se imputineaza prin impartasire.
      Pisica: raspuns comic si de reflectat asupra sa.
      Cred ca imaginatia intervine in doua feluri: primul, cand reusim sa dam unui obiect o intrebuintare noua, neobisnuita, al doilea cand cream un lucru cu totul nou. Prima e inteligenta adaptativa, a doua e creativitatea. Pisica se inscrie in inteligenta adaptativa, probabil daca nu ai sti ca o pisica e comestibila si te-ai afla intr-o situatie extrema si ti-ar veni in minte sa o consumi, atunci e imaginatie.
      Nu am baut nici eu cafeaua de dimineata…

      • Păi a creşte înseamnă a înţelege cât mai mult din lumea înconjurătoare. Dispunem de un timp limitat la dispoziţie, aşa că eu zic că fiecare trebuie să-şi urmeze chemările până la capăt. Chiar dacă acele chemări duc în prăpastie. Pentru mine e just ca fiecare să-şi joace rolul în Univers, cât mai bine cu putinţă, iar asta înseamnă a-ţi cunoaşte atât mediul interior, cât şi modul de relaţionare cu exteriorul. Altfel spus… să devii mai înţelept.

        Nu am ales-o pe Afrodita pentru că e capricioasă. Aş putea fi hedonist, şi ea m-ar ţine în extaz continuu. Dar cu ce aş fi mai bun decât un animal atunci? chemările instinctuale ar fi supradopate, pe când cele superioare, psihice s-ar atrofia tot mai mult. Şi prostia de acolo survine, când lucrurile lumeşti primează asupra celor care sunt mai mare decât omul, ca fiinţă.

        Am şi alt exemplu, dar ar trebui să-l trag de coadă şi mai tare decât pe pisică😀 Plus că ador pisicile şi n-aş mai putea tortura alta, nici măcar ipotetic🙂

        Imaginaţia o văd ca dimensiunea complementară simţurilor curente, sau filtrul prin care culorile devin sunete, sunetele devin limbaj, limbajul devine comunicare, comunicarea construieşte realitatea. Simplist spus, e acea perspectivă care deşi îţi contrazice simţurile, de fapt le completează lacunele. Acel ‘what if’ de care suferim toţi.

        Eu nici nu beau cafea…🙂

  4. Incep sa cred ca a mea constiinta si trairile proprii, vorbesc online prin tine! :)))

  5. “Cred în iubire, dar ca şi concept.”
    Ai putea dezvolta ideea asta mai mult? Te rog.

  6. Daca ar fi sa te compar cu un personaj mitic, te-as compara cu Ares.
    Din cate imi amintesc parca Ares era casatorit cu Afrodita. Poate ca tu nu ai putea fii inteles de Afrodita.. care poate in sine ei nici macar nu intelege iubirea. Ea exprima (doar) sexualitate. Si din cate imi amintesc, Atena nici macar nu-l suporta pe Ares😀 Dar, fiindca esti un Ares (mai) inteligent, se poate sa ai sanse la Atena. Poate doar daca cobori putin de pe piedestral ai sanse la Atena. Fiindca altfel cu siguranta o sa-ti intoarca spatele.

  7. Am uitat sa spun ,la inceput,ca cred ca ai fi totusi mai potrivit cu Afrodita. ups!

  8. E penibil…caut de o ora o pagina de-a ta.
    Nu am avut timp sa ma uit peste scrierile tale, decat in fuga.

    Nu te pot incrimina pentru partea cu sexul. Doar Cicero numea placerea ca fiind Binele Suprem(nu ma refer aici neaparat la sex) in cartea pe care am inceput sa o citesc (desi e impropriu spus -ca am o lene-n mine, n-am citit decat 10 pagini). Insa, pentru o femeie n-o sa poata sa fie niciodata “doar atat”. Pentru ea conteaza.Mult mai mult.

  9. Păi de aceea am refuzat din start pe Afrodita. Nu-mi oferă nimic din ce vreau în perspectivă.

    Ca bărbat, ador sexul, sunt programat biologic pentru aşa ceva, dar ca om, nu-mi ajunge. Şi sexul, la fel ca orice altceva, poate fi educat în a fi mai bun. Deci o Atena inteligentă o poate depăşi pe o Afrodită setată doar pe aspect şi plăcere.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: