Let’s be just friends

Mă gândeam de ceva timp că e cazul să scriu şi despre una din dramele fenomenale ale tipilor , şi anume… atunci când se îndrăgostesc de o tipă, iar ea nu le răspunde afecţiunii cu aceeaşi pondere. Am trecut prin asta şi eu, evident, aşa că am ceva experienţă, şi implicit şi ceva subiectivitate. Câţi vă veţi regăsi aici… vedeţi voi.

Să luăm lucrurile de la început însă.

Majoritatea relaţiilor de prietenie încep fie din accident fericit, fie în urma unui eveniment neplăcut.

Ea iese dintr-o relaţie în care a suferit mult, el este amabil, şi atras de emanaţiile ei de fiinţă fragilă care caută echilibrul, înţelegerea, afecţiunea, pentru a compensa o lipsă curentă. Poveste clasică, de altfel, pentru că se întâmplă des. Nimic fără motiv, aş completa aici, dar asta e pentru altă dată.

O femeie în suferinţă atrage mereu pe cel care simte nevoia să fie protector. Un om cu un orgoliu mare va căuta mereu să-şi răsfrângă ceea ce-l face să se simtă mare asupra celor din jur. Eşti mare atât timp cât ceilalţi din jur te percep astfel. Şi adesea, combinat cu instinctele primare, şi coafat cu interesele proprii, rezultă aceste genuri de relaţii în care el devine umărul psihologic pentru durerea ei, şi de multe ori, nevoit, ajunge să fie atras.

Bărbaţii adoră (deşi n-o vor recunoaşte) ca o tipă să sufere pentru ei. Le confirmă statutul de vânător, le creşte autosatisfacţia de învingător şi cuceritor, de altfel instinctivă. În tipa care suferă, ei se identifică prin transpunere şi joacă 2 roluri simultan: cel care a făcut-o să sufere, din egoism sau alte motive, şi cel care poate repara greşeala, sau suplini lipsa recentă. Cum aşa? când un bărbat simte o femeie afectată de un alt bărbat, automat resimte şi el efectele undei de şoc, şi devine pentru scurt timp epicentrul haosului, un fel de ‘revenire la rădăcini’ , pentru că doar înţelegând cauza poţi preveni sau controla efectele.

Dacă tipa îi va spune noului amic că a fost înşelată, acesta va face o conexiune mentală instantanee, el devenind motivul suferinţei, din care vor reieşi chestiunile aferente: ‘cum a putut să-ţi facă asta, eşti prea bună pentru el!’ , ‘meriţi mai mult’ (adică aşa, ceva ca mine-în funcţie de starea socială a acestuia la momentul respectiv), ‘măcar aşa ai avut ocazia să mă cunoşti pe mine’ etc.

Cel mai adesea vei auzi un bărbat spunând că el nu ţi-ar putea face acest lucru. Că el nu te-ar face să suferi. Poate chiar crede în ce spune. Dar dându-se suficient timp, orice om te va dezamăgi, graţie individualităţii. Nu există om care să trăiască pentru alţii, poate doar dacă poţi crede în Isus. Nu crede nimic din asta! nu pe termen lung însă… omul în sine are un fler pentru dramatic, deoarece tinde să facă povestea vieţii lui într-una fantastică, iar percepţiile din jur ajută la amplificarea situaţiei. Cu cât există mai multă dramă, cu atât pare mai fascinantă istoria.

Orice bărbat ştie că momentul cel mai bun să te apropii de o femeie este când ea suferă din cauza altuia. Pe cât de urât, pe atât de adevărat. Altul înaintea lui a greşit, şi-a coborât statutul, iar ea îşi face evidente nevoile nesatisfăcute, astfel încât noului pretendent îi vine uşor să le identifice. Sar peste lucrurile obişnuite (gen atracţie sexuală, compatibilitate fizică, pentru că ăstea ţin mai mult de o vârstă, nu de experienţă) pentru că nu fac subiectul postării. Practic, ea îi spune ce NU ar trebui ca să facă pentru ca ea să nu sufere din pricina lui, şi ce îi lipseşte.

Aici femeile se împart în 2 categorii: cele care pot suferi mai mult şi simt nevoia doar de a descărca balastul emoţional pe alţii, sau altul, în funcţie de disponibilitate, şi cele care refuză să se predea amăgirilor şi încep să emită semnale în jur că sunt iarăşi în căutare de ceva (mai) bun.

Tipii se vor ataşa relativ repede de astfel de femei, pentru că, spre deosebire de ele, lucrurile se întâmplă mai rapid, şi mai firesc. Fără probleme de genul ‘mă văd peste 5 ani la braţ cu ea’, ‘este loc de mai mult’ sau întrebări la care doar timpul poate oferi răspuns… Contează doar prezentul, şi cât de mult oferă el acum. Bărbaţii nu caută certitudinea la fel ca şi femeile. Nu simt nevoia de protecţie sau grijă, pentru că de regulă, ei sunt cei care o oferă. Şi grija e funcţie de timp. O replică relativ misogină, dar tipele complică mereu lucrurile. Cine nu-i de acord, să-şi caute exemple personale în viaţă, în care femei din viaţa lor s-au opus soluţiilor simple sau pline de potenţial.

Şi aici se bifurcă treburile. Femeile adoră să aibă persoane care le oferă atenţie. Asemeni bărbaţilor, le reconfirmă identitatea şi le întăreşte atractivitatea. Pentru un set complet, ideal ar fi să aibă un iubit care o acceptă şi iubeşte cum e, un prieten care o înţelege şi stimează, un tată care e mândru de ea, un fiu care să-i fie ataşat necondiţionat, un profesor pe care să-l urmărească, un discipol pe care să-l educe… valori care pot jongla între ele până la contopire. Dacă ele sunt disociate crunt, mulţi tipi riscă să ajungă doar într-una din categorii. Poate depinde de atracţie, poate de impresia lăsată… însă un lucru e clar. Momentul vine relativ repede, şi dacă aştepţi prea mult, magia iniţială dispare rapid.

Cred că pot exista prietenii bărbat-femeie, acolo unde nu există(mai exact, e domolită) atracţia sexuală. Ramificaţiile ar fi prea mari, complicaţiile asemenea, sau pur şi simplu nu există context revelator.

Oricare ar fi situaţia, let’s be just friends e cea mai mare înjurătură la adresa unui tip care te place. Aşa că dragă femeie, înainte de a-ţi oferi prietenia, asigură-te că nu ţi-ai oferit involuntar şi feminitatea🙂

39 Responses to “Let’s be just friends”

  1. Barbati care sufera, barbati sensibili, barbati indragostiti, barbati care traiesc drame? Uluitor! Cred ca traim pe planete diferite, eu nu am intalnit inca asa ceva.🙂 Da, am dat de barbati profitori, nu protectori.
    E clar, trebuie sa aflu numele acestui loc de vis. Sper ca nu e in alta galaxie.😦 Iar daca totusi planeta se numeste Terra, there must be something wrong with me.

  2. Uneori e mai aproape decât crezi🙂

  3. Ea şopteşte Says:

    1. Fraza asta tampita (sa recunoastem ca e) are exact acelasi efect si asupra femeii atunci cand vine din partea celui pe care ea sigur nu-l vede doar ca prieten si mai ales atunci cand vine din partea celui care a calcat-o in picioare (la figurat).

    2. Intr-adevar femeile tind sa complice totul pentru ca au asteptari, nevoi, vise multe si pe care nu stiu exact cum sa le exprime (sau chiar nu reusesc sa le defineasca foarte clar).

    3. @Nice: sunt destui barbati iubitori, sensibili, protectori si care mai au parte cateodata si de cate o drama.

    • Normal că e valabilă şi reciproca. Dar nu sunt femeie ca să ştiu cum e la voi, şi mă rezum la ce am observat până acum😀

      Se zice de obicei că lucrurile complicate se exprimă simplu…dacă elimini inutilităţile sociale.

  4. Ea şopteşte Says:

    Ceea ce urmeaza sa spun e strict un punct de vedere personal: femeia cade prada barbatului atunci cand isi doreste sa evadeze din ea insasi si din slabiciunile sale prin alianta cu cineva pe care il vede mai puternic si mai frumos. Cade prada unui barbat atunci cand il gaseste pe acel el care, din afara, pare atat de intreg (fizic intreg si emotional echilibrat) in vreme cea ea se simte imprastiata si confuza, nesigura si fara o directie fixa.

    • Deci nevoie care necesită rezolvare. Eh…
      Sunt mai cinic în privinţele ăstea, dar realitatea e tot aceeaşi. Lumea nu caută compania decât din cauza că aşa a fost educată să simtă nevoia.
      Cum există animale care pot trăi solitare, omul, perceput ca şi cea mai evoluată specie, ar putea, teoretic să înţeleagă că de fapt el e produsul societăţii, nicidecum merit personal.

      • Ea şopteşte Says:

        Exact. Chiar ayi am dat peste un citat care explica foarte bine ceea ce ai spus si tu, ca omul e de fapt reyultatuşl societatii:
        “Ce înseamnă că omul e un “animal social”? Înseamnă doar că oamenii au nevoie unul de celălalt ca să se definească şi să capete conştiinţa de sine, într-un mod în care moluştele şi viermii nu o fac. Nu putem avea sentimentul de sine dacă în jurul nostru nu există alţii care să ne arate unde ne sfârşim noi şi încep ceilalţi. Omul poate căpăta orice în singurătate, cu excepţia caracterului, spunea Stendhal, sugerând că geneza caracterului se află în reacţiile celorlaltora la sine. Pentru că eul nu este o structură integrată, fluiditatea sa are nevoie de contururile oferite de ceilalţi.”

      • dar sunt si oameni care aleg sa traiasca singuri… si nu ma refer la pustnici. mi-a fost dat sa intalnesc un astfel de om care ducea o viata atat de completa si atat de bine pusa la punct, de unul singur, incat, pur si simplu, nu mi-a putut gasi un loc in viata lui. acum e tot singur si nu cred ca am vazut vreodata un om mai fericit

  5. wow, grozav articol… dar tot asteptam sa spui si de cele care accepta o relatie cu un baiat doar pentru a-l uita pe fostul, desi nu simt atractie pentru ‘the new guy’
    sau asta nu ti s-a intamplat?

    • Tot la nevoi se rezumă. Sau la o slăbiciune. Relaţiile care sunt clădite pe suferinţa altora sau peste cadavre emoţionale mai devreme sau mai târziu ajung să se clatine. Nu zic că nu e posibil să supravieţuiască, dar vorba următoare se aplică ‘deal with your own shit before taking on other peoples’ .

  6. Ea şopteşte Says:

    Ah… am uitat ca am tastatura setata pe romana. Asadar pun o erata a greselilor din comentariul meu:
    ayi= azi
    reyultatuşl= rezultatul (aici am mai pus si o litera in plus).😳

    • Stai liniştită, nu accept nazişti gramaticali aici, ador, apreciez şi încurajez individualitatea în exprimare, şi chiar şi greşelile personale sunt necesare.
      De altfel, frumuseţea vieţii constă în înţelegerea şi acceptarea lucrurilor aşa cum sunt, cu rolul dat. Sau aşa le văd eu.
      Îmi aduce aminte de o replică pe un blog vecin. eşti atât de mare pe cât te văd alţii. Cumva, cei din jur te limitează, de fiecare dată când proiectează aşteptări sau dorinţe asupra ta. LBJF mi se pare o sintagmă limitată, nu doar datorită acelui ‘JUST’ ci din prisma faptului că oamenii nu ştiu să se bucure de ce li se dă, se ascund după temeri, frici, sau alte lucruri care mă lasă rece. conştiinţa, de altfel, e un produs social, nu individual, pentru că omul de la sine e egoist. Că există idealism, care constrânge anumite lucruri de la a se înfăptui, ok, Dar dacă îţi doreşti ceva, trebuie să fii ipocrit ca să nu ţi-o recunoşti în primul rând ţie, ca om.
      Un tu, general😀

      • Ea şopteşte Says:

        Nu stim sa ne bucuram de ceea ce ni se ofera fie pentru ca vrem mai mult decat portia care ni se baga sub nas fie pentru ca apare gandul ca la un moment dat e posibil sa trebuiasca sa rasplatim sau sa platim cumva pentru ceea ce ni s-a dat la un moment dat. Deci da, suntem egoisti dar preferam sa imbracam totul in straiele constiintei. Nu refuzam pe cineva pentru simplul fapt ca nu ne place, nu e ceea ce vrem, nu ne multumeste/satisface ci pentru ca “ne gandim in primul rand la el/ea (adica celalalt) si constiinta ne spune ca din moment ce nu stim daca am putea sa ii raspundem pe masura si nu am vrea sa il ranim e mai bine sa ramanem doar prieteni”. Prostii. Ne gandim doar la confortul personal.

  7. Ea şopteşte Says:

    @ Briza: eu nu am spus ca nu sunt si exceptii. Ferice de el daca intr-adevar e fericit si implinit fara sa aiba nevoie de cineva langa el!

  8. @Briza, vezi? exact de genul acela de om vorbesc, care nu e dependent de alţii pentru a înţelege că Universul i-a dat totul, el rămâne doar să îmbrăţiseze ce există.
    Unii se bucură în companie, alţii în solitudine, alţii oscilează. Important e să fii conştient de ceea ce te motivează, chiar dacă în esenţă…nu vine din tine căutarea.
    Drumul face deliciul, nu rezultatul.

  9. sunt de acord cu faptul ca nu avem nevoie de altii pentru a fi fericiti, dar nu vi se pare ca viata e mai frumoasa atunci cand avem cu cine sa o impartim?

    • Ba da. Dar trebuie să înţelegi că ţi se pare mai frumoasă tocmai din cauza mediului în care ai trăit.
      Era o pildă, pe care mi-a spus-o o bună prietenă.

      Erau 3 orbi care au descoperit un elefant la un moment dat, şi fiecare a descoperit altă parte din trupul acestuia.
      Primul a spus că elefantul e subţire ca o bară, atingându-i trompa.
      Al doilea a spus ca e gros ca un copac, atingându-i un picioar.
      Al treilea a spus ca e lat şi fin, atingându-i urechile.

      Morala este că nimeni nu deţine adevărul complet, ci doar părţi din ele.
      De aceea şi imaginea fericirii e una incompletă dacă ţine de împărtăşire cu alţii.Poate fi fără, poate fi cu…

  10. nu, mi se pare mai frumoasa cu pentru ca, pur simplu, asa e mai frumoasa, fie si doar pentru ca nu poti sa te saruti singur (sau, poate, unii chiar reusesc – eu recunosc ca n-am incercat😀 ).
    e ca si cum ai spune ca inghetata se poate manca si fara toping de ciocolata, dar e mai buna cu :p

  11. Ţi-ai exprimat dezamăgirea că nu ai putut participa la Blogmeet 3?
    Te aşteptăm la următoarele!
    Te rog să mă contactezi pentru a te lua în evidenţă ca blogger din CUA, ca să-ţi pot trrimite invitaţia!

    • Sigur, deşi nu ştiu cum voi sta cu timpul liber prin iunie…
      Te anunţ eu dinainte, că practic în săptămâna 21-28 iunie am de prezentat un articol…

  12. Nu există pur şi simplu…toate au o cauză🙂

    • am dat cel mai banal motiv care mi-a trecut prin cap: este mult prea placut sa fii sarutat ca sa te lipsesti de asta

      • Nu am cum să contest aşa ceva. Ador şi eu sărutările, dar ţin cont de faptul că nu nevoie cu care te naşti, ci care îţi este insuflată din exterior. Oricum, deviez rău de la subiect😀

  13. ok , gata, nu mai zic nimic, ma reintorc la invatat pentru examen :-<

  14. eu cred ca sunt si femeie si barbat :)))))))

  15. de ce n-ai scris tu articolul ăsta în urmă cu vreo 2 ani :)) ?! mare bine mi-ai fi făcut mie ( şi, implicit, LUI) şi-n felu’ ăsta nu i-aş mai fi adresat înjurătura “let’s be JUST friends” ( da, aia vut dreptate, aici femeia – EU – am greşit şi admit asta. îmi era mult prea frică pentru a-mi pierde prietenia cu EL. mă aşteptam ca , la un moment dat sau altul, să o dau în bară-n stilul meu caracteristic -până acum s-a găsit numai unul care să fie-n stare să-şi împartă viaţa cu mine căci, da, sunt o scorpie adesea😳 – şi-n felul ăsta nu numai că mi-aş fi rănit iubitul ci, mai presus de toate, şi prietenul cel mai bun)
    cum ai zis şi tu, nu am fost conştientă că, de dată ce eram prieteni, EL tot bărbat rămâne şi are încă acea posibilitate de a mă privi ca pe o potenţială parteneră.
    din fericire atât pentru mine, cât şi pentru actualul NOI, lucrurile au mers de minune între noi ( again, my bad, m-am îmşelat când nu am dat un pronostic prea favorabil relaţiei):mrgreen:
    OFF : viitorul blogmeet e pe data de 12 iunie. să nu zici că nu te-am anunţaţ din timp :))

  16. Haaa, o femeie extrem de inteligenta a scris un text lung! Greeeeu de tooot!!
    Ai rumegat indelung si minutios toate aceste stari… Ori ai experienta, ori inteligenta ta emotionala depaseste inteligenta emotionala medie. Dar hai sa incercam si punctul de vedere al unui barbat; sper sa ai putina rabdare cu mine, mai ales ca nu am experienta scrisului pe bloguri. Am citit, dar nu am scris.

    Cred ca aceasta problema, ca toate celelalte, trebuie tratata in functie de individ. Suna un pic acuzator, poate neintentionat, dar nu inteleg un aspect: nevoia de protectie, prietenia si feminitatea nu sunt cumva lucruri de nedisociat intr-un anume context? Sau, si mai mult, nu e cumva un pic ipocrit sa ne punem problema sub forma “Aşa că dragă femeie, înainte de a-ţi oferi prietenia, asigură-te că nu ţi-ai oferit involuntar şi feminitatea🙂 ” ? E ca si cum tuturor femeilor li se fura deopotriva feminitatea si prietenia, iar ele, saracele!, nu vor!

    Pentru a elimina toate aceste dileme, confuzia si suferinta, recomand tuturor femeilor minunatul “one night stand”. Astfel, iti oferi feminitatea si niciodata prietenia, un lucru infinit mai pretios🙂🙂🙂

    • De apreciat intervenţia ta, cu mica menţiune că nu-s femeie, ci bărbat, şi ultimul lucru pe care l-aş pretinde e că am dreptate. Sunt doar observaţiile mele de-a lungul anilor/relaţiilor etc.
      Recomanzi ONSul? în ce scop?🙂

  17. Cum adica in ce scop??? Nu mai poate fi trasa pe crac FEMINITATEA in numele FALSULUI pretext al prieteniei!🙂 Totul e “straight” de la bun inceput. Dai si tu ce ti se ofera, fara complicatii!
    Eu acuma ce sa fac, daca tu umbli la altceva pentru a obtine aaaaltceva….🙂

    Dac-ar fi asa simplu, adica sa urmarim indeobste femei in “primejdie”, ce zici, ne imprietenim si ne aciuam pe langa inmormantari??? :))
    Sa vezi acolo carne de tun!

    Eu cred ca femeile si barbatii trebuie tratati individual. Fiecare femeie are farmecul ei, iar unele sunt eventual mai puternice decat noi. Cu toate ca nu am impresia ca exista vreun razboi femeie vs barbat, ci mai degraba cred in complementaritatea lor…

    Concluzie: sa spunem ca ale tale ipoteze si concluzii izvorasc din complementaritate, din nevoi cuplate, nu din altceva. Si, desigur, ala dinainte a fost “un prost”… Always!

  18. Imi place, imi place, imi place.
    Ma si regasesc printre multe randuri.
    Ma bucur ca am descoperit blogul asta🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: