Jurnalul Conştiinţei, partea a 2a

Stătea sub mine ca un foc , simţeam cum îi tremură abdomenul, şi din amintiri, şi lecturi ciudate, ţineam minte că fix acestea sunt semnalele pe care trebuie să mă concentrez.

Am întrerupt sărutul muşcând-o încet de buze, în timp ce mâna dreaptă cobora alături, de-a lungul braţului ei, atingând în drumul ei sânul stâng, fin, aproape insesizabil, ectomplasmic de-a dreptul, iar cu unghia trezeam tot mai mulţi fiori. M-am ridicat încet şi am planat peste faţa ei, coborând pe gât, fără s-o ating, dar stăruiam milimetric asupra fiecărei bucăţi de piele, cu o respiraţie fină şi cutremurătoare. În camera de alături dormeau 2 fete, prietenele mele de mult timp, care dacă m-ar fi văzut ce făceam în acel moment, cred că nu m-ar fi iertat niciodată. Doar eu o puteam s-o înţeleg pe Bianca, iubitul ei de mai bine de 3 ani o înşelase încontinuu, îi furase din lucruri, îi vânduse laptopul… şi abia ce scăpase de el de 4 luni.

Printre discuţiile cu ea, legate absolut natural despre tot şi despre nimic, aflasem că nu mai făcuse de 5 luni sex. Nici o problemă, deşi mă aştepta o zână acasă…nu eram nici eu departe cu socotelile. Simţeam sângele cum îmi părăseşte capul şi amintirile cu Alexandra deveneau tot mai fade, până au dispărut de tot. Dintr-o dată mă trezesc deasupra florii ei, caldă, umedă, deschisă şi tremurândă…

Simţeam cum cresc draci în mine, vedeam viitorul posibil cum îşi croieşte apariţia prin limba mea…dar nu mă puteam opri. Nu vroiam. Simţeam că nu este loc de dat înapoi, şi amândoi am creat toată povestea…trebuia s-o consumăm.

După ceva timp, simţeam că toată e udă, şi am învelit-o cu o pătură. M-a întrebat atunci cu nişte ochi pe care nu-i voi uita niciodată:

-Nu vrei să mergem în camera ta?

Simţeam ace în stomac. Era deja mult, era târziu, trecut de 2 noaptea, iar amândoi lucram de la 7 jumate… a trebuit s-o refuz politicos… cu un sărut, în timp ce îi strângeam fundul puternic… Era tot ceea ce Alexandra nu era… nu puteam să nu fac comparaţie, mă simţeam murdar… nu atinsesem pe nimeni altcineva de 5 ani… şi Bianca îmi intrase sub piele în nici 2 săptămâni… era superbă, goală, acoperită doar cu o pătură care lasă partea din faţă descoperită, în timp ce pe cea din spate o descopeream cu imaginaţia… simţeam că mor încet. Îmi pierdusem minţile… şi atunci am simţit o voce calmă care-mi spunea ‘-destul pentru azi’ … am ajutat-o să se îmbrace, şi atunci am auzit 2 paşi care încercau să fie discreţi urcând încet pe scări… Petra încercase să nu-şi facă simţită prezenţă, dar am ştiut că ne-a văzut…

Am condus-o pe Bianca la scările ce urcau la etaj, unde avea camera, ea, Petra şi alte 2 fete…am sărutat-o natural şi am plecat la somn.

În mintea mea chicoteam ca un copil dobitoc, dar era deja prea târziu pentru remuşcări . Era doar un drum. Trebuia să văd unde duce…

Nu aveam atunci de unde să ştiu că 2 luni mai târziu, Petra va fi în acelaşi loc ca şi Bianca…

23 Responses to “Jurnalul Conştiinţei, partea a 2a”

  1. E clar, o mana de fete dintr-un camin incercau sa-si bata joc de corpul tau🙂 🙂 😦

  2. Esti papusa masculina si te cheama “sex-masina” … :)))
    Misterioase sunt caile Domnului si previzibile actiunile omului…😉
    Cam mult totusi daca i-au trebuit 2 luni Petrei sa ajunga in acelasi loc in care Bianca ajunsese in 2 saptamani.😀

  3. Eu zic să nu încercaţi să schimbaţi istoria😀😀😀

  4. Nici nu intentionez sa o schimb in vreun fel… Nici in bine nici, in rau.😉
    Dar cu siguranta pot manipula …prezentul, pentru un viitor … mai primitor!😉

  5. Foarte inteleapta decizia ta, acum inteleg mai bine titlul acestei serii de articole. Sunt surprinsa placut sa aflu ca exista si barbati cu o moralitate ireprosabila.

  6. Dragule, fiecare intelege ce vrea.🙂 Cum adica poveste? Lasa-ma sa sper, lasa-ma sa visez frumos.😛

  7. Ea şopteşte Says:

    Nu m-a surprins continuarea. Ma asteptam, de fapt speram sa apara si partea cu dedublarea (vocea care spune destul pentru azi) pentru ca oamenii (sau cel putin unii) au de regula abilitatea asta de a se dedubla, actionand si in acelasi timp retragandu-se pentru a se privi actionand, si in plus titlul parea sa impuna mici manifestari ale constiintei.

    Pana sa ne spui tu si povestea cu Petra mintea mea deja incepe sa-si imagineze scenarii… “Am facut sex de doua ori pe bancheta din spate a Volkswagenului Petrei, printre bagaje si hartii. Dorinta noastra brusca, imprevizibila, frenezia, functionau ca memento-uri a cat de surprinzator poate fi fluxul pasiunii. Apucati de dorinta pe autostrada nu ne mai puteam indeparta unul de celalalt. Ne lasam trupurile sa-si vada de treaba, sa se scalde in scutele clipe de nebunie, gandindu-ne numai la noi si la propria placere. Clipele astea de pasiune erau asemeni unui parau trubulent de munte. Totul incepea usor, cu mangaieri suave. Ne descoperam usor pielea. Imi cerea sa o ating, sa o simt cu mainile-mi, spunandu-mi ca trupurile se inteleg desi sufletele nu cad intotdeauna de acord. O atingeam si ma atingea dar evitam amandoi anumite zone care ar fi grabit totul. dagetele mele ii atingeau chipul. Era mangaiata si mangaia. Nu ii dadeam de inteles ca am simtit caldura ce ii inunda coapsele. Trasam cercuri in jurul sanului ei ca un un animal care amusina. Stiam ca ar vrea sa am miscari mai rapide, sa-i ating sfarcurile. Scopul meu era insa sa desfat, sa provoc, sa zabovesc o infinitate pana sa ajung acolo unde vroia. Erau pietrosi. M-am mai jucat putin si asta i-a infiorat si mai mult trupul, sexul ii era mai cald si mai umed. Ma plimbam pe pantecul ei, ma abateam si mergeam pana la pulpe, la picioare, imi urcam si coboram mainile pe fata interioara a coapselor, simteam caldura, dar nu ma apropiam. Ea imi face jocul. Mainile parca ii plutesc, imi atinge doar parul de pe picioare, simte si ea caldura cand se apropie de sex. E ca si cum ar descoperi pentru prima data trupul unui barbat. Incepe sa ma mangaie asa cum numai fecioarele stiu sa o faca. Nu imi mai pot controla reactiile si incep sa cresc in mainile ei. Ea sporeste treptat presiunea stiind acum unde trebuie sa ma atinga….”

    restul va urma, poate, dar acum astept versiunea ta🙂

  8. Ea şopteşte Says:

    iar am mancat litere si am alternat cam mult cu timpurile verbale, de la trecutul initial in ultima parte am ajuns la prezent, dar prinzi tu ideea😀

    • That’s ok, şi eu am făcut des asta, şi încă mai persist. Dar am prins ideea…
      Nu întâmplător am numit-o Jurnalul Conştiinţei…🙂
      Urmează părţile grele…

  9. Mai, pana la urma de ce se numeste Jurnalul Constiinteii o chestie despre un act sexual neinceput/intrerupt? De ce nu Jurnalul Unui An Prost? (Coetze)🙂

    Ce e in episodul viitor, ejacularea precoce?

  10. Erata: Constiintei
    (se vede mic si negru la tine pe site- am ochii imbatraniti…)
    … Incearca si tu o alata culoare, ma friend…

  11. Mic şi negru, de respiră greu? nu era ta-su…

    Culorile mă reprezintă. Toţi trebuie să ne însuşim ciudăţeniile, nu crezi?🙂

    De ce Jurnalul Conştiinţei? cu fiecare parte nouă ar trebui să fie mai clar de ce…

    Stay tuned :))

  12. Daca se poate, as dori sa citez partile mele preferate:

    “În camera de alături dormeau 2 fete, prietenele mele de mult timp, care dacă m-ar fi văzut ce făceam în acel moment, cred că nu m-ar fi iertat niciodată”

    asta pe langa cea de acasa, da?

    “Doar eu o puteam s-o înţeleg pe Bianca, iubitul ei de mai bine de 3 ani o înşelase încontinuu, îi furase din lucruri, îi vânduse laptopul… şi abia ce scăpase de el de 4 luni.”

    de ce, si tie ti-a furat prietenul laptopul si l-a vandut? in rest pari sa o intelegi perfect.

    “Printre discuţiile cu ea, legate absolut natural despre tot şi despre nimic, aflasem că nu mai făcuse de 5 luni sex”

    eu o inteleg, a mai staruit

    • sexul cu infractori e excitant

      “vedeam viitorul posibil cum îşi croieşte apariţia prin limba mea”- viitorul posibil si probabil

      mda, am dat submit fara sa vreau. a, si nu cred ca e nevoie sa subliniez ca glumesc, personajul e probabil mai mult sau mai putin fictiv, bla bla bla…

      • Cele 2 din camera de alături sunt prietene de-o viaţă cu protagonistul. Care de altfel a fost mare măgar cu tipa de acasă, de acolo şi capacitatea de a o înţelege pe Bianca.
        E doar un număr. Putea să fie 5 zile, putea să fie 5 ani, irelevant. Ideea e că el credea aceste lucruri, şi toate se dezvoltă pe baza interpretărilor lui. Evident, realitatea obiectivă e alterată de imaginaţia lui, dar contează?😀

  13. @Gia: cum adica sexul cu infractori e excitant?!

  14. Offtopic
    Tocmai ai primit o leapsa. Don’t get mad at me!😛

  15. eh, glumeam si io. ii fain textu’.

    si aveti dreptate, daca sexu nu e excitant devine dubios. da ‘ io ma refeream la intervalu ala de o luna rezultat din bilantul intre furt si lipsa de sex.😀

    • Nu mai editez textul, şi ultimul lucru la care m-aş gândi e exactitatea faptelor sau lucrurilor măsurabile😀

      Apreciez perspicacitatea ta, nu degeaba te citesc🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: