Dogor

Un vânt prea cald străbate cărări şi frunţi spetite

Ne aşezăm în iarbă cu minţile-ameţite

Căldura ce ne seacă azi nu ne înfioară

Dar slabi cum suntem veşnic, din nou ea ne doboară

Un strop de aer rece, un picur de zăpadă

O îngheţată dulce, toate într-o grămadă,

Un iglu preistoric, o oază de răbdare

E ceea ce lipseşte, e ceea ce ne doare.

Sălbatice lumini topesc chiar şi speranţa

E cald, parcă murim, şi aşteptăm vacanţa

Să ne salveze iar, precând eram copii

Să îmi zâmbeşti senin, oare acum mai ştii?

6 Responses to “Dogor”

  1. kontroversy Says:

    opa
    am dat in melancolie, Apolo?
    Buei, asta era taman zeul luminii, eh?

  2. Da, zeul luminii şi al artelor.
    Deloc melancolie, mor de cald, şi am preferat să dau o ordine ritmică sufocării.

    Un fel de pauză de la programul obişnuit.
    Încerc diseară să continui jurnaul😀

  3. Ea şopteşte Says:

    Ar cam fi cazul sa te mai ocupi si de jurnal. Curiozitatea mea imensa se cere astamparata cat mai curand. Intre timp am dat peste o carte cu o poveste la fel de interesanta ca cea din Jurnalul Constiintei (“O moarte care nu dovedeşte nimic”- Anton Holban).

    Pacat ca nu toti avem inspiratie ca in timp ce ne topim de caldura sa cream versuri atat de placute.

  4. Stii cum imi pica mie poeziile tale? Ca un cub de gheata intr-un pahar cu apa, insetata fiind.🙂

  5. a zis cineva ceva de inghetata?😀

  6. asteptam cu nerabdare partea a6-a😀
    felicitari pt ceea ce ai realizat !

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: