Jurnalul Conştiinţei, partea a 9a

Ca de obicei, urma să verific dacă am primit vreo veste de acasă. Nimic, însă am văzut că Alexandra era şi ea prezentă. Am încercat să vorbesc cu ea, însă era alt om. Vorbeam cu un străin. Ultimele săptămâni o schimbaseră fantastic. Nu o mai recunoşteam, era extraordinar de rece, şi foarte determinată să nu-mi mai dea voie să mă apropii de ea. Am simţit un fior rece… unde alteori ştiam că mă voi întoarce la ea, acum nu ştiam la ce mă întorc. Începeam să-mi pun problema de a nu mai reveni acasă.

Şi Petra agrava această dorinţă. Cum aveam amândoi după masa liberă, am decis să mergem pe lac, mai ales pentru că ea-şi dorea foarte mult să înoate. După vreo jumătate de oră, ajunşi acolo, am văzut-o cum dispare uşor şi m-am trezit văzând-o înotând. Era foarte rece apa…

O priveam cum ieşea din apă, şi nu-mi venea să cred. Mă ruşinam văzând-o cum nu se sfieşte să stea în costum de baie în faţa mea. Întârzia momentul îmbrăcării, şi ştiam că o face intenţionat. Simţeam că îi place s-o admir, dar simţeam un gol în mine revenind. De la apa rece, se vedea perfect forma sânilor ei rotunzi şi tineri . M-am întors cu spatele către ea şi am simţit un oftat. Al meu. Încercam să păstrez distanţa faţă de ea, dar nu puteam. După câteva clipe, am auzit-o chicotind. Totuşi, nu-mi puteam scoate din cap ideea că acum 1 lună se dăduse cu atâta uşurinţă unui străin. Dar oare pe ceilalţi 5 cum îi cunoscuse?

Am început să fac poze la peisaj, în ideea că până acum nu fusesem prea atent la decor. Şi era o zonă fantastică, mi-ar fi plăcut să am o casă de vacanţă acolo… dar era departe de orice-mi era familiar. Şi ce dacă? mi-era  teamă să revin la realitate.

După ce s-a îmbrăcat, am pornit înapoi spre camping. Încă era devreme, şi aveam destule ore la dispoziţie până să plece restul angajaţilor acasă. Eu, cum locuiam la locul de muncă, nu aveam griji de genul. Era plăcut să fiu singur, să ascult muzică la volum ridicat, să fac orice. Dar… mi-era dor de o prezenţă feminină. Iar Bianca era ultima de care m-aş fi apropiat. Alexandra nu era aici… Petra însă…

-Hai să jucăm biliard, n-am mai jucat de mult. De fapt… hai să jucăm pentru ceva anume. Uite, dacă voi câştiga eu, vreau să te văd toată dezbrăcată… dacă pierd, ai dreptul să-mi ceri orice. Deci?

Puţin reticentă, dar cu o sclipire în ochi, mi-a zis fără ezitare : Da!

Eram ferm convins că voi câştiga. Am decis să jucăm până la 7, ca să fie suficient timp să se întunece. Încercam să fac lucrurile simplificat şi să-i uşurez jena. Pe care o simţeam intensă.

Prima partidă am câştigat-o rapid, fără probleme. De l a 2a însă, am început să dau rateuri. A câştigat uşor şi până să-mi dau seama, era deja 4-1 pentru ea. Am afişat o privire de teatru, ca şi cum eu aş fi lăsat-o să câştige. Însă mă gândeam deja cum ar fi să pierd, nu vroiam să mă pun în situaţia de a mă dezbrăca în faţa unei fete cu care nu am absolut nimic.

Am greşit încă de 2 ori şi era deja 6-1. Avea un zâmbet tâmp şi deja îmi trecea prin cap imaginea Alexandrei, cum aş dezamăgi-o iarăşi, dându-mă fizic alteia. Chiar şi doar vizual.

Însă ceva s-a întâmplat. Universul ţinea cu mine. Mi-am revenit fantastic, am câştigat toate turele până la 6-6. Ultima partidă avea să fie cea mai interesantă. Dar s-a terminat repede, a greşit cu neagra în gaură… mă simţeam mai mare ca şi Goliath. O aveam la dispoziţie şi pe femeiuşca aceasta… şi nu aveam de gând să pierd ocazia. La naiba cu Alexandra, şi aşa mă ignora…

Am decis să mergem într-una din căbănuţele neocupate din acea seară, şi aşa nu avea cine să ne vadă. Era deja 8 seara, şi se întunecase puţin, suficient cât să nu se observe clar persoanele. Am intrat cu mari strângeri de stomac şi am urcat la etaj, unde era cel mai plăcut. Am ales una din camere şi m-am aşezat pe pat.

-Curaj, că nu-ţi fac nimic.

-Adică… vrei doar să priveşti?

-Exact, asta am decis împreună, nu?

-Da…

A început să-şi dea jos bluza, încet, încât inima-mi bătea ca o tobă. A rămas în tricoul care-i acoperea sutienul văzut anterior, perfect mulat pe corpul ei mic. S-a descălţat rapid şi a început să-şi desfacă şi cureaua.

La un moment dat însă, s-a oprit.

-Nu pot face asta… îmi pare rău. Mi-e ruşine.

-Ruşine? de ce? am câştigat pe cinstite…

-Nu mă pot dezbrăca doar ca să te uiţi la mine… vreau mai mult…

-Petra… nu ştiu ce crezi tu că poate fi între noi… dar nu pot să-ţi dau ce îţi doreşti…

A lăsat privirea în pământ şi s-a îmbrăcat rapid.

Era destul de rece, aşa că am decis să mergem lângă focul de tabără care se făcea în fiecare seară.

Focul mocnea atent pe lângă cei din jur, iar cei 2 invitaţi cu care stătusem la poveşti porniră încet spre cameră.

Petra începu să dârdâie, şi atunci am simţit o chemare cavalerească.

-Stai aici, revin imediat.

-Unde pleci? stai, dacă pleci , vin cu tine.

-Merg doar până în cameră, văd că ţi-e frig.

-Nu, nu mi-e, stai cu mine!

Am ignorat ce mi-a zis şi am revenit rapid cu o pătură. M-am surprins singur cu senzaţia asta nouă de protectivitate. După acea partidă de biliard unde câştigasem, paradoxal, simţeam că fata asta mă place. Că se simte în siguranţă cu mine, că mă place.

La plecare, ultimii invitaţi, care mă ştiau de multă vreme, şi era ultima lor seară, ştiau că nu mă vor revedea în următoarea dimineaţă, mi-au urat toate cele bune, iar fetiţa lor mi-a sărit în braţe şi mi-a spus că mă iubeşte. La plecare, mi-a mai zis încă odată acelaşi lucru.

Petra a mormăit că toţi mă iubesc, dar nu ca ea…

Am rămas fără cuvinte. Se îndrăgostise de mine cumva?

Am decis să mergem la mine în cameră până terminau ceilalţi colegi munca, pentru că Petra avea de mers cu ei acasă. Mai era ceva timp rămas…

-Petra, de ce nu ţi-ai respectat cuvântul?

-Nu am putut să o fac, mai ales după ce mi-ai zis că doar te vei uita… m-am simţit prost.

-Tu chiar crezi că aş fi putut doar să mă uit… bravam şi eu…

În timp ce vorbeam cu ea, mă jucam cu sutienul. La un moment dat, am îndrăznit să fiu mai nesimţit, şi i-am dezvelit unul din sâni.

Aproape instantaneu mi-a sărit la gât şi a început să mă sărute. Părea surprinsă că am reacţionat rapid. Ca şi cum nu ar fi fost obişnuită ca un bărbat să fie atrasă de ea. Aveam să aflu mai târziu că fusese doar cu bărbaţi maturi, toţi trecuţi de 30 de ani. Iar eu…abia trecut de 20 de ani… parcă îi depăşeam pe toţi în mintea mea.

Simţeam cum se împinge în mine, şi rapid şi-a strecurat mâna sub haine. Părea surprinsă de reacţiile mele fiziologice. Poate cu alţii răspunsul era mai lent, dar eu reţineam atracţia de la mersul pe lac…

-Petra… nu pot. Îmi pare rău, m-am oprit eu brusc. E… complicat. Alexandra nu merită să fac asta.

-Şi cu Bianca atunci de ce ai făcut-o? da… v-am văzut. Cum ai putut fi atât de tâmpit? am văzut-o şi goală într-o seară alături de tine… Doamne, şi acum te-am sărutat…

-Şi eu te-am văzut mergând la bucătar acasă, şi apoi ai plecat la tipul acela… nu ai dreptul să spui nimic.

-Nu, de aceea sunt aici. De ce mă respingi? timpul trece oricum, poate nu ne vom mai vedea niciodată… hai să vedem cum e!

În capul meu se derula un scenariu în care eu aş fi devenit al 8lea bărbat pentru ea. Dar nu acel lucru mă deranja, pe cât faptul că ştiam că iubeşte pe altul, şi totuşi poate aşa de uşor să mă dorească.

Mai erau 2 zile până să plec acasă. Vroiam să rezist, nu puteam să mai fac încă o dată ce greşisem cu 2 luni în urmă. Alexandra sau nu, trebuia să rezist pentru mine.

2 zile doar…

9 Responses to “Jurnalul Conştiinţei, partea a 9a”

  1. “…hai sa vedem cum e” cam idioata faza totusi….

    “Dar nu acel lucru mă deranja, pe cât faptul că ştiam că iubeşte pe altul, şi totuşi poate aşa de uşor să mă dorească.” ce treaba are pasiunea, atractia fizica pentru cineva cu iubirea? Crezi ca doar voi barbati o puteti face “doar pt sex”…..

  2. Petra nu vroia doar sex de la Radu, dar asta trebuie să se subînţeleagă. El în schimb aşa vede lucrurile, pentru că e destul de limitat în gândire şi abordarea sexului opus.

  3. kontroversy Says:

    Mama, ce bine s-au nimerit Petra cu Radu.

  4. Radu pare a fi pe calea cea buna. No more mistakes?

  5. kontroversy Says:

    azi sa inteleg ca ma pregatesc, finally, de marele final?
    hai, ca fac o bere.
    ba nu, doua.

  6. Cel mai probabil pun şi finalul azi…sau mâine, că am o nuntă la care merg, iar de săptămâna viitoare intru în hibernare😀

  7. kontroversy Says:

    Hibernare pe canicula asta?
    Cum adica?
    Pune azi si dau 3 beri.

  8. kontroversy Says:

    si sa nu-mi spui ca mergi taman la nunta Petrei cu Apolo.

  9. Azi am avut un drum de vreo 350 de km, mi-e mintea cam praf, deci rămâne cel mai probabil pe mâine.
    Nu, e nunta unei vecine😀

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: