Bagaj emoţional

De fiecare dată când laşi loc cuiva în viaţa ta, de fapt nu faci altceva decât să accepţi încă un nou surplus în valiza vieţii.

Unii vin sub forma unor bagaj masive, pentru care trebuie să mai iei o altă valiză, să faci loc enorm, să renunţi la părţi din tine. Să arunci bluza favorită pentru a accepta un nou tricou, care-i place. Să iei un fular simpatic, deşi pe tine te irită la gât.

Vorbesc metaforic, desigur.

Alţii vin sub forma unei batiste pe care îţi poţi vărsa lacrimile şi la plecare s-o arunci. Am fost şi acea batistă, am şi avut acea batistă. Oamenii merg înainte orice le-ai spune. Şi toţi descoperim că ducând o valiză mai grea, avansăm tot mai încet. Ori în viaţă, doar înainte putem merge, nu? sau nu. Regresul e când fugi disperat înapoi după un articol aruncat, în speranţa că-l vei mai găsi unde l-ai aruncat, în aceeaşi formă, fără mizeria ploilor adunate peste, fără resentimentele plecării şi abandonării. Dar niciodată nu e aşa. Stările acestora sunt legate direct de timp şi supuse uzurii. Iubirea de azi e amintirea de mâine, şi speranţa de ieri. Dar valiza e cea care suportă uzura şi mofturile noastre, în durerea neînţelegerii propriilor dorinţe. Cu cât suntem mai duri cu noi, cu atât valiza ne devine mai apatică, încât devine ceva apofatic, pe care nu-l poţi cuprinde decât în ideea greutăţii sale. Uiţi de unde ai pornit, când ai deschis prima dată valiza, când ai descoperit prima dată acea bluză superbă pe care vrei s-o îmbraci zilnic.Uiţi.

Când ai cumpărat acea pereche de pantaloni care-ţi punea în valoare picioarele, sau acele mănuşi care te apărau de frigul vremii. Ai uitat când ai pus bine acel lănţişor într-un buzunar ascuns, de unde sperai să-l scoţi la momentul potrivit. În speranţa că vei avea cui să-l dai, ai uitat de el, să nu-l iroseşti. La fel şi cu acele şosete călduroase cu care ai putea completa tabloul unei pături moi şi deschisă la culoare, peste care te-ai arunca alături ce acele braţe în preajma cărora te simţi acasă. Cu care ai definit ‘acasă’.

Ne facem diferite straturi la valiză, hainele de ieri sunt îngropate, şi turtite de cele de azi. Uităm de ele, şi ajung să îşi piardă mirosul, dar nu dispar. Le ducem mai departe, le suportăm greutatea abuzatoare, pentru că nu vrem să le aruncăm. Ce aruncăm atunci?

Cât bagaj emoţional poţi căra? Mai ai acea bluză superbă sau ai rupt-o de tot? Mai ai lănţişorul acela? Fă-le cadou! nu le du cu tine toată viaţa…

6 Responses to “Bagaj emoţional”

  1. Petronela Brumă Says:

    Tocmai pentru că sunt o fiinţă slabă obişnuiesc adesea să las în urmă lucrurile vechi şi să-mi iau doar strictul necesar într-o gentuţă de mână. Emoţiile prea grele sau purtate de mult prea multă vreme cu mine le cheltuiesc cu orice şi cu oricine doar ca să fac loc acelor sentimente autentice menite unui singur om. Dar de amintiri nu mă pot debarasa. Trag o arhivă întreagă după mine.

  2. […] mele  si carora le ofer premiul cu  frunzulite de mai sus : Ada Pavel, Alina, Altcersenin Ana, Artificiality, Black Angel, ChocolatFollie, Cristian Dima, Delia, Diana Emma, Grapefruits,  Happygirls, Klausen, […]

  3. E pe atât de uşor pe cât decizi tu. Dacă laşi negativismul să te conducă, normal că ajungi să cari mai mult bagaj decât poţi, oboseşti, şi toate merg prost.🙂

  4. Păi negativismul de care spuneam ţine de felul tău de a-ţi ‘privi’ valiza. Dacă o vezi împovărătoare, grea, prea plină, normal că vei fi obosită cărând-o zilnic. Dacă o vezi ca şi prietenul care îţi păstrează toate evenimentele vieţii pe aproape, ca să nu uiţi de unde ai plecat, atunci vei fi mai împlinit, ca om.

    De-ar fi simplu n-am mai fi oameni cu dorinţa de evoluţie. Complexitatea vieţii ne defineşte structura ascendentă.

  5. Luca Martini Says:

    Singurele lucruri reale, singurele lucruri pe care le ducem cu noi până la urmă sunt propriile noastre sentimente de dragoste, patima, ura şi adversităţi. dar..de dragoste, mai ales. spunea N.Stanescu
    E adevarat ca uneori am prefera cu toiii arta uitarii, caci ne amintim si ceea ce nu vrem sa ne amintim, si nu putem uita ceea ce am vrea sa uitam. Insa dragostei nu i te poti impotrivi. Oricat de mult ai vrea (raspuns pentru celalalt articol, “Vaccin si sufletism”); tot ce vei reusi sa faci va fi .. SA NU IUBESTI…

    Timp e tot ce avem. Iar at. cand este trait frumos, el devine amintire.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: