Încăpăţânare afectivă

În momentul în care te desparţi de cineva, nivelul relaţiei defineşte importanţa acelei persoane pentru tine, gradul de implicare afectivă cât şi duritatea ruperii. O persoană pe care o iubeşti ajunge să te lase cu un gol imens atât în substratul psihic şi emoţional cât şi în cel rutinier, fizic. O persoană pe care o vrei, dar te respinge te lasă doar cu un gust amar de refuz. O persoană pe care o placi doar şi nu vezi potenţial de mai mult e doar o altă cunoştinţă.

Ideea însă e că managementul afectiv al eşecului  ţine şi de gradul de auto-cunoaştere şi acceptare. Nu e uşor să spui ‘asta sunt!’ şi să crezi cu adevărat în unicitatea ta. De multe ori ne învinovăţim că nu putem mai multe, că nu au putut alţii să ne înţeleagă mai bine. Adesea am fost confruntaţi de situaţii care ţineau de culpabilizarea altora pentru a ne subclasa defectele. Dom’le, dacă aşa sunt construit, de ce dorinţa altora de a te schimba după bunul plac? Schimbarea trebuie făcută voluntar şi personalizat, nu forţat extern. Oamenii caută mereu răspunsuri, toată viaţa, iar când nu le găsesc, le forţează, le imaginează, le fabrică mental. Se încăpăţânează să aibă dreptate în lumea lor.

Un pas înainte însă ar fi să spun “Eh, aici sunt eu altfel. De ce să ne rezumăm la ‘asta  sunt’ ca şi cum ne-am seta pe o limită superioară a ceea ce putem duce?” simplul fapt că ne dorim mai mult înseamnă că nu ne-am atins potenţialul instantaneu. Şi prin instantaneu mă refer într-un anumit timp. Nu rămânem aceeaşi toată viaţa, şi de aceea e mai bine să ne definească dorinţa de a creşte şi evolua… dar niciodată mai mult decât putem suporta în acel timp.

Pentru a şti în ce direcţie păşeşti, trebuie să ştii unde te afli. Pentru a şti ce vrei de la tine mai mult, trebuie să ştii cine eşti, să accepţi fundaţia ta psihică şi mai ales emoţională, iar pe ea să te apuci să clădeşti ceea ce devii în fiecare clipă.

 

 

3 Responses to “Încăpăţânare afectivă”

  1. cred ca oricat de mult te-ai cunoaste atunci cand esti implicat afectiv chiar daca constientizezi asta , tot o sa-ti ia ceva timp sa te reechilibrezi, ma refer la cazurile in care simti ruptura din sufletul tau

  2. Ma faci sa ma simt ca un mort viu ,atunci cand iti citesc postarile. Imi intaresti o obsesie…de care credeam ca am scapat (as fi vrut sa cred ca am scapat.) Ma simt paranoica …
    Nu mai am timp sa scriu acum.trebuie sa ma duc la scoala. Am un program foarte incarcat… desi as fi avut foarte de multe de scris pe multe dintre postari.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: