Ultimul mohican nefumător

Încep să cred că toată lumea fumează, în ultima vreme. Toţi în jurul meu sunt fumători sau pe cale de a deveni. Oriunde mă uit, văd chiştoace de ţigări sau pachete aruncate aiurea. A devenit un fix brutal în capul meu, să asociez focul cu fum şi fumul cu ţigări.Am renunţat să ies prea des în oraş (ce vorbesc, n-am ieşit de naiba ştie când, nu că aş fi avut timp oricum) tocmai pentru că în optica îngust economică a unui patron, nu se poate să nu accepte fumatul în localul său. Nu poţi merge într-un loc unde se strâng oameni fără să fie câţiva care fumează. Şi acei câţiva se înmulţesc în termen de câteva secunde până când nu-ţi mai vechi vârful nasului de fum. Bineînţeles că exagerez, depinde cât de mare ţi-e nasul.

Nu am nimic cu fumătorii, am destui prieteni care au fost sau sunt fumători. Din ce-mi amintesc (mă cam lasă memoria pe alocuri), n-am avut nicio relaţie cu nicio tipă fumătoare tipică. Poate ocazional sau rar, dar nu în preajma mea. Deci e clar că îmi simt invadată pretenţia de a nu fi corupt spre fumat. Ştim cu toţii că cei mai manipulanţi oameni sunt cei pe care-i iubim. Ei ne pot convinge de orice.

Şi culmea ipocriziei, ocazional când am de adus marfă, aduc şi ţigări. Practic, sunt un pion care furnizează mişcare acestei roţi uriase aprinsă în aromă de tabac.

Mă gândeam să încerc în viitor un trabuc, am văzut că ar fi apanajul oamenilor puternici sau eleganţi (imagine defectă în capul meu)

Deci, oameni buni, mai există nefumători? sau să mă mut în pădure ca să pot respira şi eu ?

11 Responses to “Ultimul mohican nefumător”

  1. Încercat cumva şi aia. Nu mă prea încântă. Oi fi defect cu acte-n regulă.

  2. Nici eu nu m-am apucat de fumat încă, și sper să nu o mai fac.😆
    Deși devine din ce în ce mai greu să mă feresc de locuri unde se fumează. Și dacă ies pe balcon, vine fum de țigară din bucătării de la vecini, dacă mergi pe stradă îți intră în nas din urmă de la alții… pădurea aia pare o soluție bună, atâta vreme cât nu e un loc de camping lângă.😀

  3. Nu-mi aminti… am un post mai vechi, cu o ieşire la pădure, şi mi-a întors stomacul pe dos efectiv, de ce am descoperit acolo. Încep să cred că fiind aşa solitar e felul meu de a nu mă lăsa corupt de lucrurile care îmi displac cras. Şi în cele din urmă, liniştea personală depăşeşte alte nevoi, cum ar fi integrarea socială.

    Am noroc totuşi că la birou sunt exclusiv nefumători… pare un bastion de rezistenţă, dar nu ştiu cât timp va mai ţine.

  4. Sper să mă pot alătura și eu cauzei tale sociale nobile.🙂
    Încă mai fumez, deși mai rar, mai practic. Dacă mă las de țigări deschid restaurant pentru nefumători. :))) Doamne Ajută! (Hai să ne rugăm împreună)

  5. nici eu nu fumez, n-am fumat niciodata si nici nu ma apuc
    de uratul fumului prefer sa stau acasa, m-as bucura tare daca s-ar interzice fumatul in locurile publice, n-am nimic cu fumatorii dar daca eu ii respect sa ma respecte si ei pe mine
    cand ies intr-un loc public in care se fumeaza dupa doua ore petrecute acolo imi miros hainele, parul, pielea, chiar si chilotii a fum si chiar mi se intoarce stomacul de 3 ori pe dos
    e normal asa? spatii imbacsite cu un miros ce-ti taie cheful de viata

  6. Am prostul obicei sa fug de lucrurile ce creaza dependenta. Sa stau cat mai departe de ele. Nu am fost niciodata capabila sa invat sa fumez, nici nu mi-am dorit in mod special, probabil ca nici gestul nu mi s-ar potrivi, si mai mult decat atat, am descoperit ca ma ustura ochii de la fumul de tigara, aproape ma dor. Asa ca, abia rezist in baruri sau in locuri unde se strang multi fumatori.

  7. Cred ca am un comment la spam.😦

  8. Am lasat 2 comentarii mai devreme, dar nu au aparut, te rog mult sa verifici in spam. Multumesc.

  9. Am lasat 3 comentarii mai devreme, dar nu au aparut, te rog mult sa verifici in spam. Multumesc.

  10. Astazi, foarte de dimineata, mi-am luat un pachet de tigari.kent 1(sunt cele mai slabe tigari,practic nu fumezi,doar inspiri fum). ..Nu-mi venea sa cred ce fac!.. Gandeam ca este un exces de nebunie ..si totusi stiam ca este cel mai bun lucru pe care puteam sa-l fac.
    De trei zile practic nu mai pot sa fumez. imi vine sa borasc. Nu este din cauza corpului, ci mintea pur si simplu refuza sa mai fumeze. Intentionez de ceva vreme sa ma las de fumat,dar cred ca acel BPOC (bronhopneumonie obstructiva cronica) mi-a dat de gandit (recunosc ca a bagat groaza in mine cursul acela). Cred ca este ingrozitor sa fii constient de consecintele fumatului, si sa nu iei masuri.
    Acum ca a venit vremea frumoasa, si este cald afara, voi putea sa ies inca de dimineata sa alerg. Daca voi putea sa fac asta, si sa incerc sa ma trezesc cat mai de dimineata, voi face tot ceea ce mi-am propus sa fac pe ziua respectiva. E un plan intocmit de ceva vreme. si e timpul sa-l pun in aplicare.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: