Despre ezitări – o perspectivă asupra fricii

Cândva în trecut am avut de-a face cu o persoană care credeam că va ajunge soţia mea, mama copiilor mei, şi totul pentru mine. O lecţie de viaţă, de altfel.Sună familiar începutul? sunt sigur că da… mai multe evenimente din ultima perioadă m-au făcut să-mi amintesc alte situaţii neplăcute, pe care am vrut să le prezint de ceva timp.

Las totul într-o notă sumbră pentru un motiv. Dar nu înseamnă că am luat-o razna, pentru cei care se întreabă.

Ce urmează să scriu e o poveste legată despre cum ezitările repetate sub forma unor frici şi a nesiguranţei pot strica orice, până şi nişte sentimente care au părut la început să fie intense…

Am scris acum ceva timp despre ‘bagajul emoţional’ şi ce însemnătate are el. Ce nu am scris e că adeseori acel bagaj presupune nişte scheleţi de tot rahatul care nu doar că fac rău persoanei în cauză, dar fac rău şi celor din jur, din păcate. Sau sechele. Relaţii nereuşite. Oameni care te-au dezamăgit cândva suficient încât să-i vezi pe toţi la fel. Probabil de asta sufăr oarecum şi eu…

O ezitare făcută în mod repetat devine un tipar. Şi sincer pe mine mă enervează la culme indecizia. Nu am forţat niciodată lucrurile, nu am cerut să mi se alinieze nimeni dorinţelor, tot ce am cerut a fost sinceritate şi conformitate cu ceea ce mi se spune. Urăsc ipocrizia, şi de multe ori ipocrizia merge mână în mână cu ezitările. E greu să îţi asumi o decizie până la capăt când nu vrei să rişti, şi contează doar fundul tău.

Am ajuns să-mi formez o părere destul de generală referitoare la oamenii care au trecut prin multe. Pe de o parte, experienţa te face mai înţelept în alegeri şi-n paşii urmaţi, însă pe de altă parte te face mai temător, mai fricos, mai ezitant în a-ţi asuma riscuri.

Sună urât, dar din punctul meu de vedere, cei care trăiesc într-un mediu cu multă superficialitate, vor ajunge ei înşişi superficiali în curând. Sau mai rău.

Nu intru în detalii, nici nu ar avea sens, însă ideea de bază e atenţia la semne. Cu puţin fler se vor observa semnele din timp. NU LE IGNORA. Dacă te cunoşti, sinele tău îţi va spune multe despre tine, şi mai ales despre cei din jurul tău. Aşa cum nu am vrut să cred odată semnele, acum ştiu din timp rostul lor. O dată ezitat la moment crucial e doar primul pas spre ceva mult mai neplăcut..

Nu mai cred în oameni buni, sinceri sau curajoşi. Sunt noţiuni doar, şi fiecare doză e limitată. Am văzut-o chiar eu că oricât de mult ai dori să lupţi cu un curent care nu te caracterizează, când eşti supus interacţiunii cu el prea mult timp te schimbă.

Devii sechelat. Şi e cel mai trist lucru din lume.

23 Responses to “Despre ezitări – o perspectivă asupra fricii”

  1. Petronela Brumă Says:

    “Pe de o parte, experienţa te face mai înţelept în alegeri şi-n paşii urmaţi, însă pe de altă parte te face mai temător, mai fricos, mai ezitant în a-ţi asuma riscuri.”- cat adevar ai spus in fraza asta.

  2. Okay.. Cred ca gresesti mult criticand-o pe “ea”. Chiar tu ai scris la un moment dat “Ştiu ce trebuie să trezească în mine, ca şi efect. Şi mi-e destul.” Crezi ca mie nu mi-e teama de asta? Fiindca stiu ca as putea sa dau totul, ca as putea sa fac saptamanal un drum pana la Bucuresti fara sa mi se para mare lucru… Ca ar fi suficient un semn de-al lui fara ca macar sa spuna ceva,ci doar sa sugereze… Si as face orice. Fiindca stiu ca acea persoana ar putea sa ma raneasca teribil de mult… cum nimeni altcineva n-ar putea-o face vreodata.
    Cred ca asta este lectia ceva mai importanta in iubire, este mandria. Testul cel mai greu. Abia atunci cand reusesti sa lasi mandria la o parte, atunci iubesti cu adevarat. complet.
    Hai sa-ti spun ceva, cum spunea nenea Shakespeare: “Orgoliosii nu lasa nimic in urma lor”.

    • L-aş contrazice pe Shakespeare, orgolioşii fac lucrurile în aşa fel încât să existe semne ale vieţii lor chiar şi după moarte.

      Se spune că atunci ştii că simţi cu adevărat când eşti vulnerabil în faţa omului. Când ştii că poţi fi rănit. Că pe mine nu mă mai ating la fel de multe acum, să însemne că nu mai pot iubi? nu ştiu.

      Sunt dur cu ea pentru că viaţa e prea scurtă s-o trăieşti în temeri. Cât timp îţi doreşti ceva, ai o lipsă. Cât timp te temi de ceva, nu îţi aparţii. Nu eşti liber, eşti legat. Devii cu adevărat liber când poţi renunţa la orice dorinţă,sau temere, chiar şi la cea de a iubi pe cineva din nevoie. Şi abia atunci poţi să dai naştere la sentimente intense şi durabile, când se nasc din libertatea lor în tine, nu din lipsa lor.

  3. Si sa te mai intreb un lucru, tu crezi ca esti o alegere usoara? pentru care sa decida daca sa te iubeasca,sau nu. Sperii oamenii de moarte, consider eu.
    (cineva desigur care putina judecata )

  4. *pentru care cineva sa decida

    • A fi iubit nu e o decizie, e un cumul de evenimente care aliniază toate sentimentele pozitive posibile pe care le oferă un anumit om altuia. Dacă am iubi decizional, am iubi mereu pe omul cel mai accesibil, din comoditate afectivă.

      Nu, nu cred că sunt o alegere uşoară. Dar nici nu ofer puţine, pentru cei care ştiu să aprecieze. În cele din urmă, tot farmecul vieţii constă în drum. Şi dacă nu ai pe cineva care să te susţină cu adevărat şi să împărtăşească tot ce are de dat cu tine, deşi nu-ţi invalidează realitetea, o face mai ştearsă. Am mai zis-o pe undeva, din start omul care mi-a atras atenţia are totul de la mine, mai puţin încrederea, care se câştigă. La fel şi loialitatea… dar eu zic că merită🙂

  5. Si la intrebarea a doua..?

  6. Ai raspuns inainte dar nu se postase.

    multumesc pentru lamuriri !

  7. “Dacă am iubi decizional, am iubi mereu pe omul cel mai accesibil, din comoditate afectivă.” Sa inteleg ca majoritatea relatiilor tale au fost asa?
    Citeam undeva ..cum ca barbatul practic este acela care asteapta ca femeia sa vina la el, si nu invers. Si mi-a starnit pe moment un sentiment dezaprobator. Apoi am inteles ca prin “barbat practic” se intelege un tip care-si urmareste scopul in final si nu metoda de vanatoare. Tu in care categorie te situezi?🙂

    • Nu, majoritatea relaţiilor mele au fost complicate din cale afară… poate prea complicate pentru binele meu, dar n-a fost niciuna în van, din toate am învăţat ceva despre mine, despre lume, despre tot.

      Sunt relativ practic, în sensul că îmi place să fiu cel la care se vine, dar nicidecum nu-i un tipar. Când mi-e dor, caut, când simt, o spun, când doresc, manifest.

  8. Un mit “se darama singur” in momentul in care incetezi sa mai crezi in El. Pur si simplu il lasi sa se darame, avandu-ti in acelasi timp inima deschisa=mandria coborata la maxim. E cea mai buna cale. Singura!

  9. Artificiality, ti-ai construit un zid nu de ceilalti, ci in jurul tau. Si asta este cel mai rau. Fiindca ii faci pe cei care te iubesc sa sufere si in acelasi timp suferi si tu, izolandu-te de iubirea lor…

  10. Nu privesc dragostea ca pe-o nevoie, ci ca pe-o eliberare. Eu, personal.

  11. Din negarea asupra ei.

  12. Din negarea ei.

    ==>si cedarea-i in cele din urma.:D

  13. Aoleu, ce nuanţă filozofică… Pentru mine dragoste există sau nu, nu are nimic de-a face cu impedimentele sau încurajările, pentru că e ceva mult prea personal încât să suporte influenţe externe.

  14. Otilia Says:

    “Nu Ignora Semnele”… mi-au tot ramas cuvintele astea in cap. E despre globalizare? (sa-i zic asa ca suna mai “frumos”)

  15. Otilia Says:

    – (Partea a doua a articolului).

    • Nu e vorba despre globalizare, ci la a menţine oarecum ochii deschişi la acele lucruri mici care îţi spun mai multe decât dacă ai întreba şi aştepta un răspuns de la persoana în cauză. A cunoaşte un om nu presupun doar a-i pune întrebări şi a lua de bune tot ce-ţi spune, ci şi a descoperi prin alte metode ceea ce-l caracterizează. Eu am ‘testele mele’, şi sunt sigur că fiecare avem un anumit stil de abordare ce ne este fidel.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: