Codul de onoare
Am mai tras cumva de subiectul acesta puţin, dar îl reiau din alt unghi acum. Codul de onoare dintre prieteni. Ce se face, ce nu, când, cum, detalii de genul.
Sunt câteva reguli pe care le respect şi cu care am jonglat de-a lungul timpului ca să găsesc o reţetă potrivită pentru mine. Şi fiind un cod, evident că se aplică exemplificat.
Primul exemplu. Eşti prieten cu X, X are o nouă iubită, probabil nu e cea mai frumoasă dintre toate, nici cea mai isteaţă. Niciodată, dar niciodată nu îi spune voluntar lui X că prietena lui e urâtă sau proastă. Şi dacă te roade să te bagi, pentru că ţii la om, fă-o în aşa fel încât înainte să afli dacă e dispus să-ţi asculte părerea. Nu te aştepta să fi luat în seamă însă. Pentru mine, cei care se despart doar din cauză că alţii şi-au dat părerea şi nu corespund unor tipare de integrare socială sunt idioţi şi nu vreau să am de-a face cu aşa ceva. Când vrei pe cineva, vrei pentru ce e acea persoană, nu pentru că ai primit ‘acceptul’ prietenilor. Mai mult, cum toţi avem păreri despre tot ce mişcă sau nu mişcă, mai mult ca sigur că atunci când avem de-a face cu un prieten (maxim de cacofonii, voi bate un record azi 😀 ) mai mult ca sigur că avem o părere despre partenerul acestuia, şi nu odată se întâmplă ca aceasta să fie una negativă. Surprize: dacă nu poţi să placi un om, ar trebui să te întrebi de ce. Rare sunt momentele când e raţională antipatia faţă de iubiţii sau iubitele prietenilor noştri, aşa că puţină introspecţie nu strică. After all, prietenii prietenilor mei sunt prietenii mei. Cam aşa funcţionează lucrurile în regim sănătos. Deci, ca să rezum ideea, orice părere proastă ai avea, ţine-o pentru tine. N-o oferi neîntrebat, pentru că un prieten caută în tine sprijin şi susţinere. Înţelegere şi acceptare. Iar dacă are dubii, te va căuta şi întreba. Iar când o va face, nu-i trânti oalele în cap pentru alegerea ‘proastă’ făcută. Suntem oameni şi trebuie să ne însuşim experienţele, bune, rele, dar la finalul zilei, să simţim că nu suntem singuri.
Al doilea exemplu e atracţia faţă de partenerul iubitului sau variaţiile pe sex. Prea multe pronume de pus, pricepeţi voi. Ni s-a întâmplat sigur să ni se pară simpatică iubita prietenului, sau chiar atrăgătoare sexual. Poate chiar fluturi de început, după caz. Eh, codul de onoare presupune să NU FACI NIMIC în privinţa asta. Personal, preţuiesc prietenia de lungă durată peste complicaţiile de moment. Mi se pare josnic să treci la mutări şi flirt faţă de partenera prietenului CÂT TIMP sunt împreună. Dacă se despart, sau nu merge între ei, deja intră la alt exemplu.
Exemplul următor ar fi cu relaţiile anterioare. S-a întâmplat să fii împreună cu iubita prietenului, acum ceva timp. Poate el nu ştie. Poate ştie. Dar nu fă subiect din aşa ceva. Nu fă comparaţii, dezbateri sau bârfe. Ce a fost, a fost. Nu fi mojic să arunci latura subiectivă a ceea ce ai cunoscut tu peste el. Cum nu există om fără orgoliu, sigur ar fi lezat să afle, MAI ALES LA ÎNCEPUT că aţi făcut împrumut de aşternuturi. Sigur, e o societate modernă, nu se mai pune atâta preţ pe sex sau ce parteneri au existat (cel puţin pentru unii, eu merg totuşi pe calitate) dar intră tot la categoria de ‘aşa nu’. Dacă află din altă parte, nu ai ce face. Însă dacă ţii la omul respectiv, nu-i vei spune. N-ai de unde şti că lucrurile pot merge între ei. Şi e mai mult datoria ei să-i spună, dacă e cazul.
Codul de onoare spune totodată că dacă iubita îţi insultă toţi prietenii, trebuie să afli de ce. Până la urmă, unii prieteni îţi sunt acolo toată viaţa, deşi schimbi mai multi parteneri de-a lungul timpului. Nu renunţi la oameni doar pentru că îţi spune altcineva. Dac-o faci, eşti slab, şi meriţi abandonat de fiecare dată.
Mai mult, dacă ştii că prietenul tău are probleme cu iubita, faci tot ce poţi să-i ajuţi, dar în special să nu te bagi direct. Sprijini, sugerezi, dar nu da sfaturi directe. Mai mereu iese dezastru…
Ar mai fi idei de adăugat, dar cred că principalele idei le-am atins.
M-am certat cu prieteni din cauza iubitei, şi ştiu ce presupune asta. Am renunţat la iubite care mi-au insultat prietenii fără motiv. La fel şi la prieteni care mi-au desconsiderat iubita. Cred că acest cod e cam singurul care îmi reaminteşte care e limita de implicare dintre iubiţi şi prieteni. Sau mai exact, unde începe una, şi unde se termină cealaltă…
April 17, 2011 at 16:03
Codul de onoare al prieteniei are un singur capitol: să nu îți trădezi prietenii.
De aici, fiecare om are alte chestii pe lista de ce reprezintă trădare.
April 17, 2011 at 17:24
Normal, am abordat nota personală 🙂
April 17, 2011 at 17:42
faptul ca ascunzi ceva nu-i o minciuna/
April 17, 2011 at 18:01
Prea multă sinceritate strică, mai ales când singurul rol ce-l are e să te facă pe tine, cel care spui tot, să nu te simţi apăsat… e chestie egoistă, după mine.
April 17, 2011 at 20:05
ce-i prea mult strica intotdeauna
eu am ales mereu adevarul, nu stiu de ce? probabil asa-s eu, ca egoista clar nu-s 🙂
April 17, 2011 at 20:14
@ Lilly
Mereu trebuie să te gândeşti dacă ceea ce spui te ajută pe tine mai mult decât ajută pe alţii. Acolo se trage linia de egoism.
April 17, 2011 at 21:10
daca stii cum sa pui problema astfel incat sa fie doar recunoasterea unor fapte eu zic ca e constructiv
pana la urma tot se afla ceea ce ascunzi si poate sa fie mult mai rau
May 27, 2011 at 15:07
uite eu nu inteleg de ce e asa? pai eu sunt pentru adevar oricare ar fi ala… si toti cand ai auzi vreau sa fii sincer cu mine. Sinceritatea pentru mine e cel mai de pret lucru, si cand esti sincer ei uita ca “adevarul doare!”. Asta e legea firii trebuie sa gasesti un echilibru.
May 27, 2011 at 15:24
Pentru că unele adevăruri, expuse, au scop doar egoist. De descărcare. De eliberare a presiunii simţite de cel care ştie. Şi dacă ştii că doare, faci rău intenţionat cuiva drag, deşi ai o responsabilitate să nu fii egoist faţă de acea persoană, doar de dragul sincerităţii absolute? omul nu e absolut, nu poate lucra cu valori absolute.
April 17, 2011 at 19:13
Atunci cand ascunzi o anumite chestie nu inseamna ca minti. Inseamna ca decizi sa nu spui ceva ce poate nu isi are rostul atunci si care ar inrautati o situatie. Omiti, na. Sunt de acord ca prea multa sinceritate strica. Unele lucruri si pareri e bine sa le pastrezi doar pentru tine si atat.
April 18, 2011 at 16:59
Subscriu!
April 18, 2011 at 20:29
Da, sariti ca sunteti de acord.. dar multe dintre voi cand vorbiti de un viitor partener dati din gura mai ceva ca niste tzatze:”Sa fie sincer domneeeeee… sa-mi spuna tot” si de le-ai spune, te-ai lovi de “bine bine, sinceritate dar sa nu ajungi chiar (si) la nesimtire”
Damn..
Sinceritatea prea multa, cam strica si voi incheia cu ceva drag mie:”Si nu cred in sinceritatea din relatii, e doar un joc in care ne mintim unii pe altii. Cu femeia m-am mintit inca din prima noapte, cand avea burete-n sutien iar eu caciula-n chiloti” 😀
April 17, 2011 at 23:42
@ Lilly
Orice relaţie nouă e fragilă tocmai la început. Câteva lucruri neplăcute o pot strica, pentru că nu e puternică, nu e formată. De aia spun că nu e treaba noastră să zicem tot neîntrebaţi, doar pentru a ne simţi uşuraţi.
Unele lucruri sunt responsabilitatea noastră, nu putem să aruncăm ‘adevărul’ ăn poala lor şi apoi să se descurce cu el…
April 18, 2011 at 09:53
Faine sfaturi, şi pertinente în acelaşi timp. Dar cum de nu-ţi răspund decât fete? 😀
April 18, 2011 at 14:01
Nu ştiu, dar oricum, codul de onoare între bărbaţi funcţionează tacit. Cel puţin pentru mine aşa a fost mereu.
April 18, 2011 at 14:41
Începe să semene a cod de onoare între hoţi! 😀 Care drept să spun era destul de interesant! Bine, nu mă refer la hoţii ordinari de buzunare, ci la unii de clasă ceva mai mare 😀
April 18, 2011 at 15:33
Codul de onoare se aplică peste tot. Nu-i nimic nou, doar că unii preferă să-l ignore. Mie îmi place ordinea în lucruri, şi pentru asta trebuie să existe nişte reguli care să nu se încalce.
De asemenea, codul acesta se formează personalizat la nivel de detaliu, dar principiile generale sunt aceleaşi : respectul faţă de celălalt şi abţinerea de la fapte egoiste care l-ar afecta puternic.
April 18, 2011 at 17:15
Mai mult, dacă ştii că prietenul tău are probleme cu iubita, faci tot ce poţi să-i ajuţi, dar în special să nu te bagi direct. Sprijini, sugerezi, dar nu da sfaturi directe. Mai mereu iese dezastru…
______________________
Corect, la ce ajuta sinceritatea brutala, care uneori jigneste, la ce ajuta sa te bagi acolo unde nu-ti fierbe oala? Daca te intreaba omul ceva, daca iti cere parerea, abia atunci poti sa-i spui cum vezi tu rezolvarea situatiei dar cu multa diplomatie, pentru ca, altfel, in loc sa ajuti, mai degraba strici. In loc sa vindeci, mai degraba ranesti. Iar prietenul “ajutat” nu-ti va fi recunoscator. Dimpotriva.
In chestiuni delicate trebuie sa ne purtam cu manusi.
April 23, 2011 at 20:42
Eu știu o chestie : nu îmi stric o relație de prietenie pe care o am pentru un bărbat. Și, sinceră să fiu, am fost trădată de prietene și ”lucrată” pe la spate nu o dată, dar asta e, din experiențe învățăm 🙂
May 24, 2011 at 17:23
Cred că scrii interesant. Voi reveni.