Telefonul fără fir

Sau diferenţa dintre mesajul pornit de la sursă şi cel care ajunge la receptor. Nu e vorba despre joc, ci despre nuanţa relativ fragilă a integrităţii mesajului pornit şi perceperea lui degradată în final. Cu precădere pe latura subiectivă, că doar nu era să scriu eu ceva siropos🙂

Exemplu :

Ce se spune : ‘dragă, nu pot trăi fără tine’.

Ce se înţelege : ‘mă iubeşte mai mult decât orice’.

Ce se transmite de fapt : ‘fără tine se rupe ceva în mine, nu pot funcţiona la fel, depind de prezenţa ta în viaţa mea’.

Da, proiecţiile conduc totul, niciodată nu putem iubi omul aşa cum este el, ci mai degrabă proiecţia nevoilor noastre prin prisma lui.

Nu-i aşa, veţi spune. Ok, uite exemplu:

Să zicem că iubiţi o persoană anume, totul e roz şi frumos, şi nici că aţi putea fi mai fericiţi, persoana respectivă se poartă exemplar cu voi, vă îndeplineşte toate mofturile etc. Adăugaţi o coordonată tragică acestei iubiri, de exemplu faliment, pierderea unui membru sau a unor funcţii motorii (am scris oarecum despre asta în postul anterior) şi aşa puteţi afla dacă există cu adevărat ‘la bine şi la greu’. Există, fiecare însă având un aport personal. Altă variantă ar fi, de exemplu, ca acea persoană să înceapă să se poarte tot mai urât sau să facă lucruri care dor. Ştiţi voi, lipsă de respect, trădare etc. Câţi ar putea să mai iubească în condiţiile în care omul respectiv devine meschin şi ignorant la suferinţa celuilalt? Masochiştii, poate. În rest, e destul de lesne de înţeles de ce spun că transmitem mesajul de iubire cât timp se reflectă înapoi cel puţin o parte din mesajul iniţial. Spun o parte, pentru că nu se prea poate aproxima iubirea, din punct de vedere comparativ.

De fiecare dată când spunem ceva cuiva… transmitem un lucru, o proiecţie de fapt. Nicidecum mesajul nostru complet sau intenţionat. Am exersat toată treaba asta în multe rânduri şi pe multe planuri, şi am şi testat chiar ciclicitatea unei informaţii lansate de către mine.
Deja de la primul receptor se distorsionează totul. Se filtrează subiectiv, se proiectează mai departe prin natura personală, se adaugă / scot anumite nuanţe, astfel că nu se transmite decât o parte din mesajul iniţial. Şi adesea, nu e esenţa acestuia, ci mai degrabă una din coordonatele aferente fiecărui mesaj: utilitatea faţă de receptor sau reflecţia mesajului în acesta. Cu toţii facem involuntar asocieri / paralele între ce auzim şi ce cunoaştem. Aşa funcţionăm. Şi e normal să fie aşa. Ce nu e normal însă e lipsa de obiectivitate sau ştirbirea acestuia.

Ar fi sumbru să declar comunicarea insuficientă din punct de vedere al intenţiei primordiale, dar totuşi, nu pot să nu remarc faptul că oricât de mult ai încerca să transmiţi ceva, cât timp e o stare emoţională între emiţător şi receptor, e greu să se poată egaliza balanţa între cei doi. E şi motivul pentru care mereu spun că în caz de ceartă, discuţiile sunt inutile, pentru că devin doar pistă de lansare pentru reproş. Cu alte cuvinte, deşi toată lumea militează pentru comunicare, una întruna, eu militez pentru telefoane ‘cu’ fir, deci fără încărcătură emoţională prea ridicată. Adică o comunicare în care se transmite aceeaşi informaţie între cele două părţi, fără pierdere de date pe parcurs şi fără filtre active şi subiective.

11 Responses to “Telefonul fără fir”

  1. dupa cum ai spus “asa functionam”
    destul de rar se intampla sa intalnesti persoane atat de mature si echilibrate incat sa inteleaga perfect mesajele tale
    tu ai intalnit asa ceva?

  2. 100% nu, să zicem că un sănătos 75% da.

  3. e un procent bun as spune🙂

  4. De obicei, fiecare intelege ce vrea. Sau ce-i place/convine.

  5. Dincolo de faptul ca ai dreptate, hihi, caci mesajul chiar e interpretat si transmis intr-un mod alterat mai departe…, mi-a atras atentia un aspect care imi tot ridica semne de intrebare. Spui ca ,,Altă variantă ar fi, de exemplu, ca acea persoană să înceapă să se poarte tot mai urât sau să facă lucruri care dor. Ştiţi voi, lipsă de respect, trădare etc. Câţi ar putea să mai iubească în condiţiile în care omul respectiv devine meschin şi ignorant la suferinţa celuilalt?. Ma gandesc ca as putea iubi in continuare, sentimentele, trairile interioare ar ramane, as putea iubi omul, dar i-as detesta comportamentul. Cred ca sunt doua lucruri diferite si nu stiu daca e neaparat vorba de masochism. Ma gandesc chiar la parintii care isi iubesc copiii indiferent de cat de imbecili sau meschini sunt, in ciuda faptului ca poate au dat in cap cuiva, ca poate au devenit niste brute. Sigur, relatiile se altereaza.. Si asa cum celalalt nu isi manifesta iubirea, ajungi sa nu o mai faci nici tu, caci nu ai pentru cine.

    Ca sa revin la mesaj si comunicare, as zice ca mesajul e alterat inainte chiar de a fi emis de primul emitator. Pana si comentariul asta e alterat de limitele mele lingvistice si incapacitatea de a exprima gandul in forma lui initiala, ,,pura”. Mai departe tu il filtrezi/interpretezi prin prisma experientei tale si restul ai explicat tu foarte bine…😛

    Din experienta, stiu ca si in caz de cearta, discutiile sunt binevenite, atata timp cat amandoi constientizeaza ca e foarte posibil sa interpreteze subiectiv ce spune celalalt. Astfel, daca unul face o afirmatie, iar celalalt se simte jignit, inainte de a intra in defensiva/repros are sansa de a spune: ,,Uite, eu am inteles asta. Tu ai vrut sa transmiti asta sau ce anume?”.

    • Nu ştiu dacă am putea fi capabili să separăm atât de bine comportamentul unui om de esenţa lui, când acţiunile lui definesc alegerile şi intenţiile, de fapt. Poate în primă fază, dar pe termen lung, comportamentul devine oglinda omului.

      Treaba cu părinţii e ceva mai puternic înrădăcinată, şi legăturile de sânge sunt ceva mai presante decât celelalte. Practic, e o constrângere implicită, un ‘orice ar fi, tot copilul meu este’. În rest, vorba ta, se alterează. Practic, o floare neîngrijită moare. Cam aşa şi cu sentimentele🙂

      În caz de ceartă, puţin probabil să rămână obiectivi oamenii. De aceea eu sugerez să se calmeze lumea înainte, şi apoi să treacă la comunicare, care oricum e deficitară prin cele spuse😀

      • uneori, actiunile unui om nu ii definesc doar alegerile si intentiile, ci si fricile, temerile (chestii care ,,scapa” adesea de sub controlul voluntar si se manifesta irational). Ideal ar fi ca, daca iubesti un om, sa il si cunosti suficient de bine incat sa iti dai seama ce sta la baza comportamentului lui…
        Si sigur, cum ziceai, daca se extinde pe termen lung…, comportamentul prinde radacini adanci…

        Sugestia ta e foarte ok😀 De fapt, e mult mai recomandabil asa, in prima faza: sa se calmeze inainte de a trece la comunicare. Eu incerc sa ,,invat din mers”, sa imi gestionez emotiile pe moment. Nu de alta, dar nu se stie cand situatia iti va impune sa comunici atunci, nu peste o juma’ de ora. Dar asta sunt eu, oamenii sunt diferiti (ce bine!) si e indicat ca fiecare sa invete sa isi gestioneze propriile reactii, actiuni, emotii in cel mai avantajos mod😀

  6. […] strig la apel pe: Ada, Ada Pavel, Altu,Addicted, Artificiality, Black Angel, BlueAngel, Colorbliss, Crocodita, DianaEmma, Dono, Gabriela Elena, Hubba Bubba, […]

  7. cine ar putea rezista sa stea langa un om meschin:)

  8. […] o vacanta ca-n basme pentru Paul, multa pace si iubire pentru Ovi, o excursie in Japonia pentru Rares si Cristian, un sef intelegator si o cutie eleganta de bijuterii pentru Roscata, un restaurant cu […]

  9. […] Nadia, Oana, Orry, Paul, Plus Noi, Om Perfid, Pufica, Lolica, Radu Neag, Radu, Radu V, Raluca, Rareș, recurs la morală, Rominho, Ruxandra, război în… 1, Sandu Grecu, Strada 32, Tatiana, […]

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: